Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 5

-Nu pot sa cred, nu cred asa ceva! Cum a putut face asta? Știa ca vreau sa îl găsesc, știa ca e important pentru mine sa știu cine e și ea se culca cu el? Și cât despre el e clar, e un afemeiat, unul care face colecție de fete cât mai siliconate și dezbrăcate.

-Hey, ești ok? Ma întrerupe o fata blonda ce trece pe lângă uitându-se cu o mina empatica la mine. Cred ca sigur zice ca am scăpat de la nebuni. Te pot ajuta cu ceva?

Ok , e clar ca nu mi-am dat seama ca vorbeam singura. Dar ca să fie totul și mai ridicol și sa par și mai penibila ca mai înainte scot repede telefonul din buzunar și flutur cu el prin fata ochilor ca o apucata.

-Nu, nu...telefonul, vorbeam la telefon,mersi. Și ii fac semn cu mana sa treacă, sa ma lase sa ma cert cu durerea mea.

-Idioato, zice strambandu-se și se cară de lângă mine.

Parca nu ma doare atât de tare ca l-am văzut pe Adam cu tarfa scolii, cât ma enervează situația pe care am reușit sa o întrerup. Dar poate, după ce am plecat nu au mai făcut nimic. Sigur au fost și ei stânjeniti ca și mine și au renunțat la plăceri. Siiiigur....de parca renunti la asa ceva.

Sunt atât de nervoasa și de bulversata ca nu știu ce sa fac. Sa ma bucur pentru ca, in sfârșit, Adam s-a hotărât sa ne căsătorim, sau sa fiu nervoasa ca am reușit sa îl găsesc pe tipul asta pe care l-am tot cautat fix în patul Tinei.
-Ce vrei? Răspund nervoasa la telefonul ce suna pentru a treia oara fără sa ma uit la apelant.
-Ella Michele McAdams cu cine crezi tu ca stai de vorba? Unde îți sunt manierele? Asa ii răspunzi tu mamei tale?
Aaaggh.... Dacă este un lucru care ma enervează foarte tare, acesta ar fi întrebările puse una după alta fără timp de răspuns. Și nervii mamei mele.
-Aaa... Nu.. Scuze, mama. Scuze, mi-am pierdut un cercel și e din setul ala nou de diamant pe care l-a luat tata și Sunt doar putin supărată, atât. Tu ce faci, mama? De ce ai sunat?
-Dar ce, am nevoie de programare pentru a-mi suna singura fiica sa vad ce face, dacă e întreaga? Ridica tonul puțin cam sus la mine.
Mda.. Și asta e mama pe care o iubesc. Cea care tipa din orice la mine, care ma controlează de parca as avea încă cinci ani și as fugi din mana ei sa ma urc pe elefanții ce se leagănă de la intrările din magazine. As vrea sa fiu mai independenta... Ceva asa ca personajul din Annie, sa pot sa plec când vreau și sa ma plimb prin oraș nestingherita, iar la sfârșitul zilei când ajung acasă sa se bucure toata lumea și sa începem sa dansam și sa cantam ținându-ne de mana.
-Mai ești acolo? Ma asculți vreodată când vorbesc cu tine? Zici ca ești leita tatăl tău. tună atât de tare ca ma sperii și tresar gata sa scap telefonul din mana.
-Da, mama, scuze. Te ascult.
Chiar dacă nu ma poate vedea, tot las privirea în jos.
-As vrea sa vorbim ceva important, deci chiar trebuie sa vii cât mai repede acasă.
Vorbește ceva mai blând acum și simt în vocea ei un mic tremur, e clar ca este ceva destul de important dacă a reușit sa ii schimbe mamei tonalitatea într-o secunda.
-Serios? Când ai aflat?
-Ce sa aflu?
-Cererea.
-Care cerere, scumpo ?
-A lui Adam, mama, cum care cerere. Cum ai aflat, te-a sunat el?
-Ella, nu ma fierbe aici atât. Spune ce cerere. Doar nu cumva Adam te-a... Nu.. Ba da? Serios? În sfârșit.! Zi ceva, scumpo, te-a cerut? Cum, când,unde?
-Da mama, poți răsufla ușurată acum, m-a cerut și eu am zis da și încă nu am stabilit data și nu mai am alte detalii deci nu ma mai întreba nimic.
-Off. Scumpo, cât de fericita sunt pentru voi, era și timpul. Stai sa audă Ellen despre asta, o sa moara.
Ellen este mama lui Adam, sau sa ii spun deja viitoarea mea soacra. Ea, spre deosebire de Richard, soțul său, și Adam, este o femeie cum rar întâlnești. Cum se zice? Aa.. Da.. Pâinea lui Dumnezeu. E cea mai sufletista și empatica femeie pe care o cunosc , și printre cele pe care le cunosc o includ și pe mama mea. Ellen suferă dacă te vede trist, te tine strâns în brate când te vede bolnav și, sa nu mai spun, face niște prăjituri dumnezeiești.