Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 27

    Nu pot vedea prea bine zecile de perechi de ochi ce ma privesc flamande, lumina este destul de difuză și nu pot percepe nimic din jurul meu, însă le simt. Simt fiecare persoana din club și fiecare simțământ ce nutrește în ei. Însă nu vreau sa le acord atenție, urc pe scena și îmi fac numărul ca și în serile de pana acum. Oricum, nici nu am realizat când au trecut deja doua săptămâni de când fac treaba asta, deja nu mi se mai pare atât de rău căci sunt fericita, mai degraba mulțumită, ca Jessie a fost de acord cu propunerea mea. Așadar, eu doar dansez în pauzele dansatoarelor principale și nu sunt nevoita sa fac nimic altceva, asta excluzând și show-ul privat. Nici măcar nu m-am dezbrăcat pe scena pana acum, dansez doar în lenjerie intimă cât mai sexy și atât.
    As putea spune ca eu ii pregătesc pe cei din sala pentru adevărată acțiune.

       Ies de pe scena destul de obosita, în ultima săptămână am lucrat la intensitate maxima, scopul meu este sa strâng cât mai repede banii de care ma nevoie pentru a-mi continua anul la facultate iar din salariul primit plus bacșișurile primite de la clienți sper ca voi reuși sa plătesc prima rata în curând.

     Încă nu am văzut nicio figura cunoscuta pana acum în club și sper ca asa sa rămână situația, nu vreau sa am de-a face cu situații pe care nu le pot controla. Sunt o împătimita a controlului iar pierderea lui nu mi-ar pica prea bine.

    - Vreau și eu o zi libera, ma plâng lui Jessie imediat ce ajung în vestiar și îmi iau punga cu mâncare comandata cu mine. Sper ca săptămâna viitoare sa merg la facultate asa ca nu voi putea veni.

      Ma așez pe canapeaua confortabila de piele luându-mi halatul peste  lenjerie și îmi întind picioarele cât mai confortabil pe lângă Jessie pentru a-mi tine caserola pe picioarele obosite și umflate. Tocurile ma omoară.

    - Ce e? Întreb înghițind rapid mâncarea din gura riscând sa ma înec atunci când vad ca Jessie pare destul de agitată.

-Pai, nu știu cum sa îți spun asta, cum sa încep, oftează lăsându-și privirea în jos ca și cum ar fi rușinata și sa ma privească.

    Îmi dau rapid seama ca trebuie sa fie ceva destul de important, puține lucruri o fac pe Jessie sa nu își găsească cuvintele. Inghit în sec simțind dintr-odata o neliniște, am vaga impresie ca ceva rău s-a întâmplat, ca ceva ce mi se va părea cu siguranță în dezavantajul meu. Sper doar sa nu fie ce cred eu.

     - Cu începutul ar fi super, ii arunc ironic vorbele in față.

   Jessie ridica privirea din pământ de parca tonul meu ar fi trezit-o și ma privește încruntata pentru un moment, însă își schimbă repede expresia când îmi intalneste ochii. Încă nu îmi spune nimic și se ridica de pe canapea făcându-mă sa cred ca s-a răzgândit și vrea sa plece, însă tot ce face este sa ia telecomanda  de pe măsuță, dar fără sa pornească însă televizorul. Am impresia ca vrea doar sa își tina mintea ocupata sau sa aibe o activitate care sa ii mai capteze din gândurile pe care se chinuie sa mi le împărtășească. Ceva ma îngrijorează însă nu îmi dau încă seama ce anume.

    - Așa, face o pauza scurta inspirând și expirând zgomotos, am nevoie de tine pentru un show privat.

     Se oprește din vorbit și ma privește încurcată aruncând o privire scurta și înspre ușa, probabil fiind sigura ca va fi nevoita sa fuga cât mai repede de reacția mea.

   - Eu... Glumești, nu? Pufai și încep sa râd însă mă opresc imediat când vad cât de serioasa este de fapt. Nu glumești, nu? Știi ca nu fac asa ceva, nu, sub nicio formă nu.

    Ma ridic de pe canapea și încep sa ma schimb de ținuta de mai devreme refuzând complet sa accept asa ceva. De aceea, nici nu mai are rost sa port aceasta discuție, este inutila în opinia mea.