Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 28

     Niciodată nu am putut vedea luna atât de luminoasă și, totuși, atât de însângerata. Parca sufletul meu s-ar reflecta în ea, parca niciodată nu am fost atât de apropiate. Suntem atât de asemănătoare, ea sta singura pe cerul ei întunecat, fără ca vreo stea sa ii aline singurătatea, fără sa aibă vreo putere sa simtă lumina. În noapte este maiestuoasa și impunătoare iar la apariția soarelui își pierde lumina ce te-a fermecat când și tu ești singura în noapte.

     Oricum, acum sunt doar eu și ea în întunecimea nopții.

     Ma plimb singura prin iarba rece si udă. Nu ma deranjează in niciun fel apa rece ce o simt pe tălpile goale, nu ma incomodează nici ca tremur și îmi infasor brațele  cât mai strâns în jurul meu, nici măcar nu știu de ce tremur. Simt apa rece de pe jos cum îmi pătrunde în oase dar nu cred ca asta este motivul. Cel mai sigur tremur din cauza tuturor lucrurilor ce mi s-au întâmplat pana acum, din cauza a ceea ce a făcut sau a ce încercat Kai sa faca, din  cauza lui Rain care a ales sa se joace cu sufletul meu și sa mi-l spargă în mii de bucăți mici, din cauza tatălui meu care a ales sa îmi distrugă viitorul doar pentru a  profita de niște bani ce nu ne aparțineau, din cauza mamei pentru ca a încercat sa ma oblige sa ma mărit cu Adam pentru bani. Toate astea ar putea fi motive pentru starea mea din aceasta noapte și știu sigur ca frigul și apa rece nu are nicio legătură. Din contra, răcoarea primita ma face sa îmi dau seama ca încă mai trăiesc. Ma face sa trăiesc.

     Nu știu cât timp pierd mergând fără direcție dar nu prea contează. Telefonul îmi suna fără încetare dar încă nu am găsit puterea sa apas pe butonul de răspuns. Și nici nu sunt prea curioasa cine ma suna, nu e de parca multă lume ar avea numărul meu cel nou. Sunt atat de obosită încât nu îmi mai simt tălpile si o amorțeală ușoară pune stăpânire pe mine. Privesc pierdută in jurul meu ca sa imi gasesc un punct de sprijin si răsuflu ușurată când disting forma unei bănci nu prea departe de copacul de care m-am sprijinit. Îmi îndrept pașii mai mult târându-mă spre acel loc și mă las sa alunec puternic pe banca rece.

     Nu stiu ce sa fac mai departe, dar stiu ca va trebuie sa ii răspund lui Jessie până la urmă. Doar ca nu vreau. Si nici nu pot.
     Îmi las capul sa se sprijine pe genunchi si imi ridic picioarele pe bancă înfășurându-le cu brațele cât sa ma mai încălzesc iar gândul imi zboară involuntar din nou la el. Nu inteleg de ce , dar în ultimul timp ma gandesc tot mai mult la Rain si realizez ca am gresit enorm ca l-am lăsat să plece. Cred ca doar eu l-am izgonit,  eu am cauzat ruptura din sufletul meu, si nu el. Am acționat destul de impulsiv si nu am fost suficient de lucidă încât să stiu ca nu procedez bine.

     Îmi este dor de el tot mai mult si nu as fi crezut ca nu voi putea sa mi-l scot din minte si din inima. Ramane in continuare prins de mine, rămâne acolo înăuntru unde, din tot locul din inima mea, el ocupa cea mai mare parte. Nici nu am realizat cand s-a intamplat asta dar a luat tot.

     Mă întreb in fiecare zi ce s-ar întâmpla dacă aș mai suna încă o dată,  dacă aș putea rezista faptului că l-aș mai auzi încă o dată, poate si el ar  vrea asta. Îmi impleticesc degetele între ele parca pentru a ma opri din a face asta însă ispita este mult prea mare iar colapsul meu emoțional nu ma ajută deloc. Îmi simt degetele amorțite de la strânsoarea puternica în care le țin asa ca sunt nevoita sa îmi eliberez mâinile iar imediat după mâna mea prinde telefonul așezat pe bancă lângă mine și formează numărul atât de bine știut.

      Cu o mișcare rapida dar tremurata pun telefonul la ureche fără să mă gândesc măcar la ce ii voi spune. Probabil totul îmi va veni pe moment, voi știi când îl voi auzi.

     La primul ton simt o lacrima cum îmi atinge ușor obrazul deja brăzdat de dungile create de machiaj și lacrimi. La al doilea ton strâng mai tare telefonul în mână pregătită sa închid, convinsă ca a fost o mare prostie din partea mea însă la al treilea ton inima mi se oprește o secundă din orice făcea până atunci căci o voce puternica răsună la celălalt capăt al apelului.