Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 29

           Sunt mută de uimire când Adam iese din penumbră și apasă pe întrerupătorul aflat la câțiva centimetri de mine. Zâmbetul trufaș ce i se odihnește pe chip mă face să intru în pământ și fac imediat o întoarcere bruscă spre ușă însă mâna lui mă prinde rapid de gât întorcându-mă spre el.
—Știam că ești doar o târfă, scuipă cuvintele apăsând cu degetele pe gâtul meu și simt cum încep să respir tot mai greu, aerul părăsindu-mi ușor plămânii. 
—Dă-mi drumul, cuvintele îmi părăsesc cu greu buzele ce încep să își piardă din culoare.
      Își lasă capul ușor să se încline într-o parte arătându-și dantura perfectă și își adâncește strângerea pe pielea mea sufocată. Cu cealaltă mână îmi apucă brutal paltonul lung pe care-l port trăgând de el cât să  privească ceea ce port. Își înalță sprâncenele mulțumit de priveliștea ce i se înfățișează și își plimbă ochii de-a lungul corpului meu. Tot ceea ce face mă scârbește tot mai mult și nu mai suport deloc felul în care își mușcă buza inferioară privind spre pieptul meu ce se ridică și coboară încet.
—Pentru mine nu te-ai îmbrăcat niciodată așa.
       Îmi înfig unghiile panicată în mâna lui când îi simt degetele apăsând din ce în ce mai mult și încerc să mă eliberez din strânsoarea ce mă face să văd deja prin ceață. Privirea pe care mi-o aruncă nu am mai văzut-o vreodată și nu înțeleg ce s-a întâmplat cu el de dă dovadă de atâta ură. Ochii îi sunt de gheață și nu pot găsi niciun pic de emoție în ei, mă privește de parcă eu aș fi cel mai mare dușman al său.
—Mă omori, Adam, zic cu lacrimile curgând șiroaie și continui să încerc să îi desfac degetele lipite de gâtul meu.
         Ochii mei îl fixează rugători, implorând să mă elibereze și brusc îmi amintesc de telefonul din buzunarul hainei. Îmi las mâna încet spre buzunar căutând cu vârful degetelor telefonul. Îl prind ușor și îl ridic în așa fel încât Adam să nu îl poată observa, căutând numărul lui Kai în agendă. Nu mai pot vedea clar și sper că am apăsat unde trebuie, acum trebuind doar să aștept să răspundă.
—Ce naiba! Adam strigă brusc și îmi eliberează gâtul lăsându-mă să alunec pe lângă perete în jos în același timp ce îmi smulge telefonul din mână. Ce crezi că faci, târâtură? Suni după ajutor?
       Urmărește încruntat ecranul telefonului meu și butonează ceva pe el, aruncându-l apoi pe patul mare din cameră.  Își mută privirea înapoi spre mine privindu-mă cum încerc să îmi recapăt respirația și aerul ce m-au părăsit și îmi țin mâinile pe zona dureroasă de pe gât. Se lasă ușor pe vine lângă mine și mă privește zâmbind mândru opera sa.
—Ești bine? Mă întreabă cu un umor negru făcându-mă să îl privesc cu ură.
—M-ai strâns de gât, normal că nu sunt bine, mârâi furioasă.
—Aha. Și?  Te doare?
       Îmi aduc sprâncenele într-o linie neînțelegând ce are de gând cu întrebările astea prostești, parcă nu mai este același Adam pe care eu îl cunoșteam și îl iubeam.
—Logic că mă doare, spun stăpânindu-mi lacrimile să nu îmi păteze din nou obrajii și privindu-l dezorientată.
—Mă bucur,  zice și își sprijină palmele pe genunchi ridicându-se și mergând spre pat. Acum, hai, vreau să mă bucur de spectacolul pentru care am plătit.
      Îmi las mâinile să îmi cadă pe lângă corp de uimire și îl privesc nevenindu-mi să cred ceea ce spune. Întâi mă sugrumă, apoi vrea să îi dansez? Cât de psihopat a devenit Adam între timp și, mai ales, ce a dus la schimbarea aceasta a lui?
—Nu îți ofer niciun spectacol, îi spun așezându-mi brațele la piept, încercând să mă impun.
      Îmi simt obrazul stâng arzând și îmi pun mâna imediat peste locul dureros în timp ce îmi așez părul ce mi s-a așezat încâlcit pe chip în urma loviturii primite.
—Ți-aș sugera să începi, nu ești singura târfă la care trebuie să ajung. Hai, vreau să îți fac o poză, știi tu, pentru album.
      Îmi șterg sângele ce mi se strânge în colțul gurii și îmi pun ambele mâini pe bara metalică de lângă pat. Adam se așează relaxat pe pat scoțând și camera foto pe care a adus-o, lângă el. Încerc să ignor tot ceea ce s-a întâmplat și toată durerea resimțită și încep să mă mișc ușor pe bară. Mâinile îmi tremură iar palmele transpirate nu mă ajută să mă prind bine de bară, astfel încât dansul meu lasciv seamănă acum mai degrabă cu al unui robot. Încerc să par cât mai relaxată, dar nu mă pot controla.
—Dezbracă-te, vocea lui mă face să tresar și îl privesc atentă sperând că glumește. Haide, nu-mi spune că îți este rușine, continuă nevăzând nicio reacție din partea mea, asta faci în fiecare seară, nu? Acum, dezbracă-te dacă nu vrei să mă enervezi din nou.
       Îmi continui dansul, sau cel puțin încerc,  și îmi desfac sutienul aruncându-l spre el. La fiecare rotire pe bară îmi șterg lacrimile amestecate cu sângele de la buză, dar nu mă pot opri,  nu vreau să îl mai provoc.
—De tot, spune făcând un cerc cu degetul în aer, hai.
       Înghit în sec și continui să mă dezbrac scoțându-mi întreaga lenjerie și rămânând goală în fața lui, având doar tocurile. Îl urmăresc cum butonează atent telefonul, ridicându-și din nou privirea spre mine și râzând. Mă privește mulțumit de spectacolul oferit și nu pare deloc impresionat de faptul că arăt deplorabil iar buza continuă să îmi sângereze. Ridică aparatul foto spre mine iar eu conștientizez ce anume vrea să facă și mă opresc furioasă. Mă reped spre el pentru a-i smulge aparatul din mână însă el e mult mai rapid decât mine și sunt imediat bruscată și cad pe podea în urma celei de-a doua lovituri. Îmi salt privirea spre el plângând dar nu se lasă și mă prinde puternic de păr vorbindu-mi în față. 
—Încă nu ai priceput?  Acum ridică-te și continuă, vreau să îți fac poză.
    Nu reacționez în niciun fel așa că își pierde răbdarea și mă apucă de mână forțându-mă să mă ridic în picioare însă în acel moment ușa se deschide cu o izbitură violentă. Rămânem amândoi privind atenți spre ușa deschisă și răsuflu ușurată când îl văd pe Kai stând în ușa larg deschisă. Mă aștept să vină să mă tragă din mâinile lui și să plec de aici dar el nu face nimic în acest sens, în schimb intră în cameră încuind ușa în urma sa. Adam continuă să mă țină strâns de mână și nu face afectat de prezența lui Kai,  ci îmi pare chiar că zâmbește ușor.
     Mă simt bruscată dintr-odată și, înainte să realizez ce se întâmplă, sunt împinsă violent în brațele lui Kai,  care mă prinde puternic la pieptul său.
—Am reușit să o dezbrac, spune Adam în spatele meu iar eu îmi ridic privirea spre Kai.
       Acesta mă privește arogant și nu pare deloc că ar fi venit să mă salveze. Mâinile lui se lipesc de spatele meu gol alunecând brutal spre fund. Mă panichez și mă trag în spate iar el îmi dă voie să mă îndepărtez. Privesc buimacă de la unul la altul fără să pricep ce se întâmplă, dar amândoi par să vrea același lucru de la mine.
—Mai e nevoie să îți spun să continui spectacolul? Adam îmi spune pe un ton acid așezându-se înapoi pe pat, în timp ce Kai rămâne în picioare,  destul de aproape de mine.
      Îmi șterg, din nou, lacrimile, și încep să dansez. Ignor faptul că Adam îmi face poze în timp ce dansez goală și îmi închid ochii sperând că totul se va termina când îi voi deschide. Nu știu ce are de gând cu aceste poze și mă distruge faptul că ar putea să le arate cuiva. Nu aș suporta așa ceva.
       Muzica se oprește brusc iar eu deschid ochii pentru a vedea ce se întâmplă. Adam se ridică de pe pat privind atent pozele făcute și se îndreaptă cu pași lenți spre mine. Mă dau un pas mai în spate și mă aplec să îmi recuperez paltonul lung sperând că voi putea să mă îmbrac și să plec însă Kai îmi smulge haina din mâini încruntat.
      Adam se oprește în fața mea și îmi privește trupul gol iar eu mă cutremur neștiind ce are de gând.
—Eu plec, spune privind spre Kai iar eu încep să mă bucur gândindu-mă că sunt liberă acum. Eu nu o vreau, am vrut doar să mă bucur puțin.
       Îl privesc cum se apropie de ușă cu aparatul în mână și aștept să deschidă ușa pentru a putea să plec. Sunt sigură că asta a fost tot, dar parcă totul sună mult prea bine pentru a fi și real. Adam descuie ușa și pășește ușor în afara ei pentru a pleca iar în acel moment îmi fac curaj și îmi iau paltonul pe mine mergând hotărâtă spre calea liberă din fața mea. Mă opresc în pragul ușii încercând să trec mai departe însă sunt prinsă imediat de mână din spate de către Kai iar Adam se întoarce râzând spre mine.
—Ce naivă ești, îmi mângâie obrazul, plesnindu-l apoi ușor. Kai,  poți să o iei, spune și închide ușa în urma lui lăsându-mă zbătându-mă în brațele lui Kai.