Cu Tine Sub Nori (In Curs De Editare)

Capitolul 13

Nu durează mult și vad o mașină parcand pe o alee de lângă parc și recunosc ca ma tem puitn sa nu fie altcineva .

Nu ma gândeam vreodată ca voi ajunge în situația în care sa chem alt bărbat în afara de Adam sa îmi fie alături. Mereu ma imaginam cu adam în toate situațiile, nu concepeam sa fac ceva fără el sau fără ca el sa știe. Iar acum sunt certata cu el, rătăcesc pe străzi în miezul nopții și îl chem pe singurul bărbat care îmi da fiori de fiecare data când îl privesc.

Ma uit atenta la mașina din fața mea încercând sa disting ceva în întuneric, însă fără niciun succes.

Dar, spre norocul meu, Rain se da imediat jos și observ cât de încruntat este când ma privește fix fără sa se miște. Ma stânjenește și nu știu cum sa reacționez acum. Simt o nevoie crunta sa alerg spre el și sa ii sar în brate, dar nu vreau sa înțeleaga altceva. În fond este iubitul celei mai bune prietene a mea. Nu pot face asta, cu toate ca nu pot nega ca ma simt tot mai atrasa de el.

-Ești bine? Ma întreabă vizibil nervos.

-mulțumesc ca ai venit, Rain . Ii spun fara sa ii răspund la întrebare și încerc sa îmi mișc picioarele amorțite de frig și emoții către el.

Ajung în fata lui fără ca el sa fi făcut vreun pas și ma doare puțin faptul ca el nu a simțit nevoia sa vina spre mine. Îl privesc atent cu lacrimi în ochi și, atunci când vad ca întoarce capul într-o parte pentru a evita sa ma privească, las și eu capul în jos și deschid ușa din spate pentru a urca. Nu mai rezist sa îl am asa aproape și nu as suporta sa fiu în fata lângă el.

-Stai. Îmi spune autoritar și ma prinde puternic de mana, oprindu-mă sa urc. Nu te urci acolo, stai cu mine în fața. Și fără nicio discuție.

Nu am putere sa mai spun ceva, ma simt slăbită și copleșită de tot ce simt acum și de tot ce s-a întâmplat pana acum. Asa ca ma resemnez și trântesc ușa deschisa pentru a ma urca pe bancheta din fata.

Îl vad ca așteaptă sa ma urc, apoi se îndreaptă spre scaunul șoferului. Nu știu cum sa îmi țin mâinile pentru a nu-l atinge din greșeală. Nu as vrea sa fac ceva de neiertat acum, sunt instabilă psihic și emoțional și mi-e teama de ceea ce as putea face acum.

Se urca la volan, fără sa pornească însă mașina. Este cald și ma relaxez imediat, iar lângă el ma sunt și mai bine. Îl urmăresc cu coada ochiului și vad cât este de nervos, dar nu imi pot da seama de ce este asa. Chiar atât de tare l-am deranjat când l-am rugat sa vina?

-Îmi cer scuze ca te-am chemat la ora asta. Sparg eu tăcerea. Știu ca poate aveai treaba sau erai cu Tina sau...

Se întoarce brusc spre mine iar eu îmi inghit imediat cuvintele când ma apuca cu amândouă mâinile de încheieturi.

-Îți pare rău, ha? Spune râzând ironic. Pentru ce îți pare rău, Ella? Se apropie de mine iar eu pot acum sa ii simt respirația pe pielea mea și îmi dau rapid seama ca a băut. Deci, pentru ce îți pare rău?

-Nu... Nu știu. Ca ai fost nevoit sa vii după mine și ca vad ca te-ai supărat. Ma bâlbâi și încerc sa ma dau putin mai in spate, dar nu reușesc din cauza strângerii sale puternice iar pe mine deja începe sa ma doară.

-Taci! Tipa dintr-odata la mine iar eu înlemnesc . Ce ai cautat iar cu idiotul ala, ha?

Ma uit la el fără sa îmi vina sa cred. Vorbește serios? Chiar știe unde am fost și ce am făcut?

-Cu cine? Despre ce vorbești? Încerc sa ma fac totuși ca nu pricep nimic însă reușind doar sa îl agit și mai tare.

-Nu te face ca nu știi despre ce vorbesc, Ella. Nici nu știi cât de multe știu despre tine. Știu ca ai fost cu idiotul ala azi, ala cu care erai gata sa te culci, ala cu care făceai sex pe marginea străzii. Tipa la mine și vine și mai aproape.

-Ma doare. Ii spun încercând sa ma eliberez din mâinile lui.

-Și pe mine. Spune în șoaptă în timp ce îmi da drumul la mâini.