Tu simți de zece ori cât e normal.
Dar hai să îți spun cum e de-o sută,
Din păpădii și zâmbet natural
Să îți croiești o lume mută.
În universul tău prea îngeresc
Vezi chipuri și priviri deșarte.
Ce-ai face oare nebunesc?
Ai da perdeaua la o parte?
Trăiești idei, trăiești iubiri
De nimenea nu îți e frică.
Sorbești discrete amăgiri
Ce-azi vălul alb ridică.
Să te scufunzi în rece ploaie
Tu și a ta nespusă lume.
Privește! Versuri curg șiroaie
Din tot ce-a fost și nu e.
