Poezie și atât

Peștișorul de aur

Și ți-am șoptit dorințe-n taină
Și vise-ntregi și prea aiurea
Cam de prin iarnă până-n toamnă
Când dezfrunzește trist pădurea.

Și ți le-am spus în chip de vorbă
Bătută, ruptă, frântă-n vânt.
O supă de atomi, o ciorbă
Din care astăzi sorbi flămând.

Când te-am strivit mai strâns de buze
Ziceai c-am prins un dumnezeu.
Auzi aici cum cad obuze?
Vezi? Peștisorul sunt chiar eu.