Nu scriu nimic din ce n-a mai fost scris.
Nu e vreun vers să nu mai fie-odată,
Din inimi vii și vechi tăblii de piatră
Dat lumii-ntregi și lumii interzis.
Nu e un unic sentiment, sedus fior,
Ce nimeni n-a mai încercat să-l simtă.
Nu sunt nici adevăruri ce să mintă
C-am fost mai mult decât un fâșâit de nor.
Sunt doar crâmpeie prea obișnuite
Lucruri banale ce le simte-oricine,
De le auzi prin altul sau prin mine
Tot în adâncu-ți suflet fost-au plăsmuite.
(Amazing illustration and photo by @__vibrearte__)
