Și crezi c-au înnebunit salcâmii
Și-i atâta primăvară.
Caută mai bine-n suflet
Nebuneala nu-i de-afară.
A venit tăcută, dulce,
N-a strigat și n-a dat iama.
Nebuneala-i o răscruce,
Cere sufletului vama.
Nu e nici Spitalul Nouă,
Nu-i de dus la balamuc,
Ești îmbujorat de rouă,
Viața toată-i un clăbuc.
Și s-au scuturat salcâmii,
A trecut și primăvara.
Tu-ai rămas ca toți nebunii
Cu romanța și chitara.
Hai așteaptă toamna rece!
Strig-acuma nebunia.
După focul care trece,
Se așterne astenia.