Invidia lui Caleb - „Păcatul strămoșesc" Volumul III

II: Epsom Derby

            Zilele de Derby deveniseră, încă din 1840, cele mai importante momente purtătoare de spectacole hebdomadare, pentru că acela fusese anul în care regina Victoria și soțul acesteia participaseră la curse ca simplii spectatori.

Fusese frenezie, iar aceasta purta încă un ecou omniprezent în deceniile care trecuseră, motiv de inspirație pentru pictorii victorieni. Era de neimaginat să nu vizitezi cursele în această perioadă a anului, așa cum observase de-a lungul existenței sale Carol.

Pentru a o feri de atmosfera plină de concupiscență, ducele preferase să ia trăsura până la grajduri, acolo unde își propusese să se ducă dis-de-dimineață. Lucian venise pentru a face schimb de cai, pentru a găsi iepe de prăsilă și, bineînțeles, pentru a schimba câteva animale pe care nu le considera demne de performanțele grajdurilor din Dalkeith. Carol, în schimb, îșii dorea să participe la Derby pentru că dezvoltase o pasiune pentru cai de când era foarte micuță tocmai datorită bărbatului dinaintea ei. Iubea să călărească și își descoperea un deliciu în privirea curselor. Dacă ar fi fost bărbat probabil că ar fi ales drumul acela. Nu era nici acum prea târziu să se dea drept bărbat și să participe la cursă, dar îi promisese tatălui său că avea să își găsească un soț și asta putea să fie destul de greu considerându-i dorința ascunsă de a fi pe pista pentru alergători.

Niciun gând legat de faptul că într-o lună trebuia să găsească „marea" iubire nu putea să șteargă totuși plăcerea de pe chipul ei pentru atmosfera de pe Epsom.

La câteva minute de locul în care stăteau, hipodromul era vast și proaspăt curățat. Era o afacere bună în perioada asta a anului să vii la Epsom. Vânzătorii ambulanți înțeleseseră asta de ceva vreme, stabilindu-și tarabele de-o parte și alta a hipodromului. Mirosurile de plăcintă, citrice și băuturi rivalizau cu cele ale hanurilor din apropiere și anunțau un profit mai mare, căci erau pentru toate categoriile sociale.

Iar la Epsom întâlneai reprezentanți din toate păturile Societății. În fața hipodromului oprea o trăsurică fără acoperământ din care se vedea ieșind o doamnă frumos îmbrăcată. Aspectul femeii ar fi păcălit păturile inferioare, dar aristocrații știau că era amanta unui lord renumit. Statutul ei nu era diferit de al fetelor care își făceau veacul pe lângă corturile competitorilor și susținătorilor acestora, ci norocul diferea. Doamna tuși aparent deranjată de fumul înecăcios care se formase de la pipele unui grup de bărbați. Asta sau era deranjată de faptul că un joc de noroc îi atrăgea pe aceștia mai mult decât favorurile ei.

Mirosurile erau oribile – transpirație, mâncare proastă, alte resturi umane și animale, iar cel mai incitant i se părea lui Carol faptul că din această zonă de intrare puteai să culegi cei mai mulți pureci. Un câine cu blana pe jumătate dispărută trecea prin fața doamnei, la care aceasta se opri scandalizată de teamă. Imediat își lovi valetul că nu alunga potaia.

Pe lângă anexele a ceea ce însemna festivalul, găseai și mulți cai, mai ales că, trecând pe lângă atmosfera de circ – exact asta era, plină de acrobați și diferite ciudățenii ale naturii extrem de digerate de toate grupele de oameni – te apropiai de grajdurile renumite și spațioase ale Derby-ului, ceea ce însemna că suntele se transformau. Se auzeau din ce în ce mai puține glasuri de femei și mai multe strigăte masculine. Unele nu se sfiau deloc să înjure, dar lui Carol nu îi păsa. Exact asta îi plăcea la cursele pentru cai: reauneau toți oamenii, indiferent de avere, și era un profit pentru toți.

Se dădu jos din trăsură și fu întâmpinată de un grup de patru copii cu părul în neorânduială și cu hainele jerpelite, dar care aveau amprentele zâmbetelor pe chipurile lipsite de inocență. Carol le zâmbi și scoase din poșetă câteva lire pe care le oferi fetiței. Aceasta era aparent șefa bandei de cerșetori minori, cea mai dulce dintre ei.