Invidia lui Caleb - „Păcatul strămoșesc" Volumul III

XXII: Prima...

Voia să consume și mai mult alcool, până ce uita de gelozia sa. Sethopher expiră și dădu pe gât și ultimul păhărel, întorcându-l în jos. Mintea îi rămăsese oarecum lucidă, în timp ce corpul transpira prea tare.

Se comportase urât cu Carol din cauza unui sentiment de nesiguranță care îl bântuia. Știa și el cât îl iubise pe Caleb și cum nu îl putea uita. I-o dovedise de prea multe ori. Sărutul din trăsură? Nici măcar nu îl simțise ca fiind pentru el.

Pur și simplu devenise gelos. Îi văzuse împreună, atât de aproape la cursa de cai, încât simțise că Bătrânul Black era de fapt fratele lui mort, iar Carol se atașase din nou de acesta, exact ca pe vremuri. Se și potriveau... Mângâie fundul paharului, visărtor, cu ochii sclipindu-i de lacrimi. Amândoi înalți. Amândoi frumoși. Până și fără un ochi și fără statut social grăjdarul era mai bărbat decât el. Sethopher se simțea un nimeni.

La următoarea gură de aer, îi dădură lacrimile. Înainte de a-și pune capul pe masă și de a plânge neajutorat, Seth zări cu coada ochiului o stofă negricioasă, pe care însă nu o băgă în seamă. Oricum pentru el toată lumea semăna cu Carol, căci o iubea, și o vedea în toți. Păsămite că înnebunea.

De data asta însă lui Seth nu i se păru că o vede pe Carol. Chiar fiica ducelui trecu pe lângă el, urcând scările până în camera lui Caleb. La fel ca Seth, și ea era agitată.

Așteptase afară câteva minute bune, până ce realizase că nu venea. Își frânsese mâinile destul. Trebuia să se asigure că acesta nu își schimbase planul, ducându-se ea la el, ca de fiecare dată. Devenise chiar o rutină.

Pentru seara aceasta, preferase o rochie neagră, care să nu atragă atenția nimănui, dar numai ea știa că adăugase câțiva stropi de parfum în apa de baie, că se privise de zece ori înainte de a pleca de acasă. Și totuși, nu își imaginase că avea să fie atât de greu. Luă o gură mare de aer și bătu în ușă. Nu așteptă să fie invitată; pătrunse în dormitor, având grijă să închidă ușa după ea.

Caleb se afla în fața oglinzii mici, ștergându-și bărbia. Pentru un moment, Carol își ținu respirația, având impresia că se bărbierise. Îndepărtând materialul, Caleb lăsă să se vadă o barbă mult mai aranjată, dar care se putea considera ca fiind încă una. Oftă, parcă ușurată. Îl plăcuse întotdeauna pe Caleb, dar bărbatul cu barbă care devenise era o și mai încântătoare priveliște.

- Te grăbești?, își ridică acesta sprânceana, ridicându-se în picioare și luând un sacou din cuier. Totul pe el părea nou-nouț.

- Arăți..., înghiți aceasta în timp ce el se apropia. Nemaipomenit!

- Eu ar trebui să zic asta, râse Caleb. Păstram hainele astea pentru momentul în care aveam să călătoresc în Irlanda, dar cred că a venit timpul să le port.

Cămașa albă, pantalonii la modă și acum sacoul, toate îi aminteau fetei că vorbea cu un domn. Inspiră și se sprijini de un dulăpior de lângă ușă.

- Să pleci în Irlanda?

- La finalul concursului, oftă acesta și își luă lucrurile. Pentru că ea nu părea că avea să îl slăbească până ce îi va spune, se întinse după dulap, prinzând de sub fundul ei biletul de îmbarcare pe vas. Plec, Carol. Uite!

Femeia atinse bucățile de hârtie. Citi toate datele îmbarcării și oftă. Deci ăsta era planul lui. Pufni, cu un nod în gât din ce în ce mai mare formându-i-se, și le dădu drumul în mâinile sale. Bărbatul deschise dulapul și le vârî într-un sertar.