Invidia lui Caleb - „Păcatul strămoșesc" Volumul III

XI: Nimeni nu scapă

            Mai avea mai puțin de trei săptămâni și tebuia șă își aleagă un șoț, iar ea habar nu avea cine avea să joace rolul acesta înafară de Caleb. Trebuia doar să facă abstracție de prezența lui, își propuse a doua zi la micul dejun. Așa cum înainte fusese pregătită să-și aleagă un soț știindu-l mort, trebuia să o facă și în condițiile în care acesta era cât se putea de viu. Ei bine, oricum Caleb al ei era decedat, iar el nu se mai întorcea. Era sigură.

Unse o felie de pâine cu unt și se servi și cu dulceață. Nu avea cu adevărat pofă de mâncare, dar măcar o făcea să uite că se făcuse de râs atât de rău noaptea-trecută.

Ridicându-și privirea, întâlni chipul palid al lui Sethopher. Bărbatul mânca în tăcere, în timp ce toți ceilalți vorbeau în jurul lor. Părea mult prea deprimat pentru a fi bine. Vedea în el ceva – erau ochii, poate chiar mâinile... Semăna în parte cu Caleb cel de-odinioară. Își mușcă buzele și se întrebă dacă era cazul să se gândească serios că îl va alege pe Sethopher drept soț doar pentru că era asemănător lui Caleb.

— Voi participa astăzi la primul set de curse, anunță Lucian. Cui i-ar plăcea să le vadă?

— Vei paria?, se interesă Adam. Încă nu îmi dau seama care dintre călăreți este cel mai priceput...

— Nu prea contează acum. Până la eliminări mai este timp. Cred că jocheul acela, Harry, mi-a atras atenția? Sau poate celălalt? Archer?

Ideea de a se implica în curse îi surâdea lui Carol. Ar putea să îi distragă atenția de la cealaltă problemă presantă a ei.

— Eu și Sethopher am vizitat grajdurile. Mie mi se pare mai bine pregătit Harry decât Archer.

Ducele păru interesat, îngustându-și ochii și privind în sus, îniante de a se apuca din nou de mâncat. Glasul lui Sethopher fu cel care o luă prin surprindere.

— Doar pentru că e mai atrăgător nu înseamnă că va câștiga.

Carol își miji ochii, așa cum făcu și Lucian. Adam își drese glasul, intervenind:

— Ce vrei să spui, Seth?

Tânărul luă o gură mare de aer.

— Eu cred că va câștiga Fred Archer!

Ceva era în neregulă cu Seth. Carol își plesni mâinile una de alta, curățând excesul de făină de la pâine, și, zâmbind, adăugă conciliatoare:

— Amândoi îmi sunt indiferenți, dar instinctul îmi spune că Harry Constable va câștiga premiul cel mare. Acum, ridică din umeri, faceți cum vreți, domnilor.

Se ridică de la masă, pornind spre coridor.

— Unde te duci?, o întrebă Lucian. Credeam că ți-ar plăcea să vii la grajduri înainte de cursă.

— Nu vreau să merg. Trebuie să o vizitez pe Leonora. Se întorse și spuse. De fapt, mi-ar plăcea ca Sethopher să mă însoțească. Asta dacă nici el nu vrea să participe la prima cursă.

Acesta oftă și o privi oarecum de sus. Ce se întâmpla cu blajinul de Sethohper? În final, acesta aprobă. De la masă, Lucian ciocni paharul în aer cu Adam, pe când bărbatul nu îi întoarse gestul. Contele de Castlebythe privea la cei doi și simțea că ceva nu era bine.

*

— Ce s-a întâmplat?, îl întrebă Carol pe Sethopher imediat ce se așezară în șareta pe care bărbatul o conducea. La dreapta lui era locul dedicat pasagerului, așa încât Carol își acoperise tenul și așa maltratat cu pălărioara cu boruri largi. Nu era necesar să ia și o umbreluță. Te văd destul de supărat, Seth, lămuri aceasta. Este ceva ce...?