Invidia lui Caleb - „Păcatul strămoșesc" Volumul III

XXIII:... și ultima...

Lăsând-o să cadă pe pat, Caleb se așeză peste ea, sărutându-i tandru gura. Reminescențele acestuia se întinseră pe obrajii roșiatici, iar mai apoi pe ochi, până ce împrăștie o boare plăcută de săruturi pe întreg chipul fetei.

- Să nu mai plângi, Carol!, îi șopti. Urăsc să te văd plângând!

Cu inima care îi bubuia în urechi, Carol nu mai avea timp să stoarcă lacrimi din suflet, căci totul se întâmpla cu o infinită plăcere și delicatețe. Cu câteva secunde înainte, Caleb îi spusese că o iubea. Exista ceva mai plăcut pe lumea asta, decât să fie iubită de el? Nu. Sigur că nu. Inspiră profund și îi prinse avidă chipul, când acesta păru mai atent la cum să scoată rochia de pe umerii ei decât la buzele sale.

Bâjbâind, Caleb îndepărtă mânecile, trăgând înnebunit corsetul în jos spre a-i expune sânii. Femeia oftă, căci gura lui se lăsă în jos, gustând clavicula și mai departe, spre globurile pe care le simțea atât de pline și de dornice. Sub efectul privirilor lui, sfârcurile i se întăriră, iar la atingerea lui, oftă. Își dorise asta încă din seara în care mâna lui îi atinsese atât de intim pieptul, dar nu sperase la mai mult. Asta până când acesta acceptase - ba chiar îi solicitase - să fie o seară cu ea, aici. Iar prezența lui aici era datorată iubirii.

- Întotdeauna ai avut pieptul ăsta atât de..., oftă bărbatul. Nu ne vom grăbi, Carol, bine? Îi atinse chipul și își lăsă mâna în jos pentru a o ciupi de sfârc. Vom face asta să dureze pentru veșnicie.

Aprobând, cu gura uscată, Carol luă o gură mare de aer, evidențiindu-și pieptul măreț. Buzele lui atinseră protuberanțele rozalii, în timp ce limba formă cercuri în jurul acestora. Sărută întreg mamelonul, revenind avid la cireașa care trona deasupra. Nu s-ar fi săturat de sânii lui Carol niciodată, așa cum nici prezența ei nu l-ar fi plictisit. Elanul pe care îl simțea cu atât mai pronunțat se datora și sentimenteleor descătușate. Era bine să recunoască un aspect pe care îl negase atât de mult timp.

- Simt că înnebunesc, Caleb!, icni aceasta și își ridică ușor trunchiul din pat, spre el.

Răbdător din fire, bărbatul zâmbi și își continuă traseul, trăgând din ce în ce mai tare de corset, până ce, slăbindu-l îndeajuns, șireturile cedară, iar acesta fu scos pe trunchi. Atunci, rămasă doar cu lenjeria, Caleb decise să o scoată și pe aceasta. Gemu puternic la vederea feminității sale, încadrată de cârlionții nu prea mari.

- Trebuie să ne asigurăm că înnebunești!, îi zâmbi și îi își coborî capul spre abdomenul ei. Inspirând profund, el fiind și așa dureros de excitat, îi desfăcu picioarele îndeajuns, încât să se afle între ele. Nu vreau să îți mai fie rușine de mine, îi zise. Nu am vrut niciodată să te simți cu adevărat așa.

- Știu..., oftă ea și se ridică pe coate pentru a privi. Oh, la naiba! Vrei te rog să...?

Era agitată de dorința care stârnea fiecare instinct în ea. Caleb râse și își trecu blând un deget printre pliurile ei. Straturile umezi și fierbinți îi amețeau simțurile, în timp ce bărbăția sa pulsa sălbatică în pantaloni. Virginitatea lui Carol era cea care îi potolea zvâcnirile. Spre deosebire de realitate, dorea să nu îi provoace durere. Ridică degetul și, sub privirile ei, îl supse, moment în care ea oftă.

Atunci, Caleb hotărî: voia să îi arate totul!

Plecându-și buzele, își lipi gura de clitorisul femeii, lingând și sugând până ce aceasta nu se mai putu ține pe coate și căzu, cu gemetele de necontrolat. O parte din ea știa exact ceea ce îi făcea. Îi plăcea enorm. Ridicându-și trunchiul, ceru mai mult. Caleb îi mângâie coapsa, atent, iar apoi își introduse un deget în teaca fierbinte. Atât îi trebui lui Carol pentru a fi martora primei explozii orgasmice din existența ei.