Capitolul 2

1.7K 83 48
                                    

Sintia

După ce ne-am întors acasă de pe Aleea Diagon an decis să stau pe marginea balconului din camera mea. Deja se înnoptase și stelele erau pe cer. Mă gândeam la băiatul cu care m-am întâlnit astăzi. Era din familia Black, una din cele mai apropiate familii de vrăjitori de familia Malfoy. Nu îmi dau seama cum nu ne-am mai întâlnit până acum, dar nu mă așteptam să fie așa glumeț. De obicei, familia Black ține foarte mult la puritatea sângelui și se crede foarte nobilă, dar el nu părea că îi pasă cu cine vorbește. Desigur, era arogant, chiar foarte, dar puteam să văd că e o persoană bună. M-am uitat pe cer și am văzut constelația Orion. Unele din avantajele de a fi un sânge-pur e că trebuie să știi constelațiile. Mama obișnuia să ne scoată afară pe mine și pe Lucius când eram mai mici și ne explică fiecare constelație. Era una din perioadele când Persefona Malfoy era o mamă bună. Tatăl meu, Abraxas Malfoy era un om cât se poate de dur. Lucius a preluat multe lucruri de la el, printre care și răutatea, ura și interesul în magia neagră. Nu era un secret că părinții mei erau adepți ai lui Voldemort, de aceea știam mai mult de jumătate din devoratorii morții. Unii dintre ei m-ar fi omorât cu prima ocazie, dar mama și tata aveau grijă să nu pățesc nimic. Mă gândeam cât de norocos era Sirius. Părinții lui erau de acord cu teoriile lui Voldemort, dar nu erau devoratori, din câte știu eu. În cameră a venit Dobby și s-a uitat la mine.

"Stăpâna Sintia trebuie să meargă la culcare, mâine de dimineață trebuie să plece în gara King Cross." a spus el și eu am zâmbit.

"Bine Dobby, îmi v-a fi dor de tine cât voi fi la școală." am spus și el s-a uitat la mine.

"Și lui Dobby o să îi fie dor de Sintia, dar Dobby știe că Sintia se v-a simți bine la Hogwarts și își va face mulți prieteni!" a spus Dobby și eu am zâmbit.

"Chiar așa crezi?" am spus eu.

"Desigur, deja văd că l-ați întâlnit pe Sirius Black, cel mai mare copil al familiei Black." a spus el și eu m-am uitat mirată la el.

"De unde știi?" am spus eu.

"Dobby era prin trecere în aleea Diagon când v-a văzut discutând împreună." a spus Dobby și a zâmbit.

"Da, dar e o persoană foarte arogantă, nu știu dacă voi putea fi prietenă cu un om ca el..."  spun eu și mă uit la el.

"Dobby vă recomandă să nu spuneți un lucru, pentru că cine știe unde ne v-a duce viitorul. Omul pe care îl urăști azi, peste câțiva ani poate să fie și soțul tău!" a spus el și eu m-am înecat cu apa pe care o beam.

"Nici chiar așa, eu cu persoana aia nu o să am nimic mai mult decât vârsta în comun." am spus și Dobby a râs. Am decis să-l las în pace deoarece nu ar fi cedat singur.

A doua zi

Deja eram în gara King Cross și mă pregăteam să trec prin zidul dintre platforma 9 și 10. Mi-am luat avânt și am trecut prin zid, având o senzație ciudată. Când am ajuns am dat cu ochii de o grămadă de vrăjitori. Mama și tata au venit și ei, Lucius plecând să se întâlnească cu câțiva colegi de la Slytherin. Eu am pornit spre tren și m-am uitat la părinții mei.

"La revedere, ne vedem la Crăciun." am spus și eu au dat din cap.

"Pa Sintia, și nu uita! Nu ne face de râs!!!" a spus mama și eu am dat din cap. După asta am urcat în expres și am găsit un compartiment gol. Nu după mult timp doi copii au venit la mine. Fata avea părul roșu ca focul, iar băiatul de lângă ea avea părul lung și uleios.

" Bună, am putea să stam și noi aici? Nu mai sunt compartimente libere." a spus fata și eu am dat din cap.

"Normal, intrați! Eu sunt Sintia Malfoy!" am spus și fata mi-a zâmbit.

"Eu sunt Lily Evans, iar el este Severus Snape, prietenul meu!" a spus ea și eu am zâmbit.

"Încântată de cunoștință!" am spus și am început să povestim.

Pe la jumate călătoriei am văzut cum un băiat cu parul lung și negru se apropia de compartimentul nostru. L-aș fi recunoscut de oriunde.

" Salutare Sinti, cum mai merge?" a spus Sirius și s-a uitat la mine.

" Foarte bine, dar cu ce onoare avem plăcerea de a te vedea aici?" spun eu și el râde. Se așează lângă mine și își pune brațul pe umărul meu.

"Vezi tu, am venit doar să te salut, dar cred că poți mai bine de atât! De ce stai cu un ratat ca ăsta când ai putea sta cu mine?" spune el și eu mă uit la Severus. Acesta era foarte încordat și vroia să stea la o distanță cât mai mare de Sirius.

"Crede-mă, aș prefera să stau cu un calamar de mare decât cu tine!" am spus eu și el a rânjit.

"Foarte tupeista nu-i așa? Ei bine sper să ai o călătorie decentă cu persoane ca el, ne vedem la Hogwarts iubire!" spune el și pleacă. Eu mă uit nervoasă la el.

"De câte ori ți-am mai spus să nu îmi zici asa!!!" am spus și el doar a râs.

"Tu îl cunoști pe clovnul ăsta?" a spus Lily și eu m-am uitat la ea.

"Mda, am avut eu norocul să mă întâlnesc în Aleea Diagon cu el..." am spus și Lily s-a strâmbat.

"E un dobitoc, cu tot cu prietenul lui înfumurat!" a spus ea și eu am aprobat. Severus stătea în liniște fără să spună nimic.

The marauders || Sirius BlackUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum