FINALIZATĂ
,,- Mamă, o să murim?"
,,- Fugi! Adel, fugi!"
,,- Și am văzut și corpul lui, mamă... l-am văzut pe Anto... l-au omorât și pe el."
Adel a fost un suflet curajos. O inimă care s-a ținut doar de un fir de speranță, ca mai apoi să realizeze...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Adel era plină de sânge, fără să-și poată da seama, însă, dacă sângele era al ei sau al lui Hans. Simțea o durere puternică din pricina loviturilor pe care le primise de la bărbații musulmani, însă nu părea să aibă răni deschise. Vocea i se stingea, însă reuși să repete din nou cuvintele „Hristos e atotputernic". Știa că, într-un fel sau altul, Dumnezeu o proteja. Trebuia să fi murit deja de mult.
Trecuseră mai bine de cinci ore de când bărbații începuseră să o bată. Știa că Anto, mama ei, mama lui Methu și Hans erau morți și se aștepta să mai fie și alți morți dintre consătenii ei. Dar ea era încă vie și trebuia să existe un motiv pentru asta. În mijlocul cutremurătoarelor atacuri la care era supusă simți un uimitor licăr de speranță. Grupul de luptători își strânse armele și îi spuse lui Adel că era timpul să plece. Ea urma să le servească drept ghid. O înghesuiră printre cei aflați în față și Adel îi conduse pe o potecă șerpuitoare ce cobora pe partea opusă a muntelui.
Nu avea nici cea mai vagă idee despre destinație. Pășea pur și simplu, într-o stare de semiconștiență, încercând să-și scoată din minte sunetele execuției brutale a lui Hans și să uite imaginile trupului mutilat. Nemulțumindu-se doar cu dezmembrarea lui, bărbații îi acoperiră rămășițele cu frunzele cocotierilor din jur, turnară benzină peste grămadă și dădură foc trupului mort.
Când ajunseră la baza muntelui, nu mai avură nevoie de îndrumarea lui Adel. Oamenii o împinseră în direcția satului lor, Dahma, trăgând-o de păr și chinuind-o în continuu, lovindu-i trupul gol cu lamele macetelor. La fiecare nou atac, Adel striga „Hristos e atotputernic!" Uneori, unul dintre bărbați alerga din spate și printr-o mișcare circulară îi aplica o lovitură sălbatică peste cap, cu partea lată a macetei.
Adel cădea atunci la pământ ca o păpușă de cârpe și-și făcea mâinile căuș în jurul capului. Avea senzația că mii de ace îi fuseseră înfipte în craniu, dar când își privea mâinile constata cu surprindere că nu sângera.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
