FINALIZATĂ
,,- Mamă, o să murim?"
,,- Fugi! Adel, fugi!"
,,- Și am văzut și corpul lui, mamă... l-am văzut pe Anto... l-au omorât și pe el."
Adel a fost un suflet curajos. O inimă care s-a ținut doar de un fir de speranță, ca mai apoi să realizeze...
Când am intervievat-o pe Adel, aceasta frecventa, împreună cu Methu, cursurile unei școli biblice secrete, unde se pregăteau să fie evangheliști. Deși trecuseră deja câteva luni de la evadare, Adel și familia ei erau încă pe fugă pentru a scăpa de Almin, care, cu ajutorul mai multor musulmani pe care îi recrutase, continua să îi vâneze. Adel a fost în pericol de a fi prinsă de mai multe ori.
După ce și-a recăpătat libertatea, Adel a trebuit să se confrunte cu două mari dificultăți. În primul rând, era vorba de ceva ce nu credea că va fi în stare vreodată să reușească. Era conștientă că, în calitate de creștină, trebuia să-i ierte pe soldații jihadului. Procesul dificil a început încă din timpul sarcinii, în momentul în care Christina îi reamintise că pruncul pe care îl purta nu se făcuse vinovat pentru nimic, micuța Sarah fiind complet inocentă. Adel știa că, deși putea rosti „iert", cuvintele trebuiau să-i pătrundă în inimă, acolo unde iertarea are loc cu adevărat. În lunile care au urmat, Adel s-a rugat mult. S-a rugat pentru mântuirea celor care îi făcuseră rău ei și familiei sale. Era convinsă că această rugăciune era cheia puterii de a-i ierta în inima ei.
A doua problemă a fost la fel de dificilă. Adel a trebuit să învețe să se ierte pe sine însăși. Din cauza căsătoriei în care fusese silită să intre, s-a simțit foarte des ca o trădătoare. Din nefericire, alți creștini tindeau să-i confirme acuzațiile pe care și le aducea ei înseși, această idee apăsând asupra inimii ei ca o plagă, copleșind-o cu o stare neliniște; cu atât mai mult fusese copleșită de vinovăție în timpul evadării ei. Uneori credea că Methu și prietenii lor creștini aveau s-o „elimine" din cauza căsătoriei sale forțate. Uneori această frământare interioară a fost mult mai greu de îndurat decât abuzurile fizice la care fusese supusă.
Când Adel a ieșit din captivitate, a discutat cu un cuplu de misionari care se împrieteniseră cu Methu și care activaseră atât pe plan național, cât și internațional pentru cauza ei. Când Adel l-a întâlnit pe bărbatul din cuplu, Dumnezeu i-a impulsionat duhul și primele cuvinte care i-au ieșit pe gură au fost: „Adel, nu ești o trădătoare." Auzindu-le, Adel și-a descătușat lacrimile și a plâns, iar din acea zi a început să se ierte pe sine.
Adel și Methu și-au continuat eforturile de a-i elibera și pe ceilalți prizonieri. Adel se simte profund apăsată de faptul că unii dintre cei menționați în aceste pagini nu au fost eliberați nici până în ziua de azi și ne roagă să îi susținem în rugăciune.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
