Anonimul meu Z.M.

Acasă

Au trecut două săptămâni de când ne-am întors în țară, dacă aș putea da timpul înapoi m-aș întoarce în momentul în care am primit primul mesaj anonim și mi-aș arunca telefonul direct pe geam pentru a evita orice apropiere de acest tip.. Ce păcat că nu pot .. De ce sunt fată? De ce trebuie mereu să sufăr? De ce? De ce a trebuit să mă alegi pe mine din tot liceul? De ce Zayn? De ce???

Refuz să mai plâng! Nu merită nimic! Nici măcar lacrimile mele nu le merită e un nemernic!

Brusc telefonul îmi sună, merg să îl iau de pe pat pentru a vedea cine sună la ora actuală și văd că e un număr privat.. Totuși răspund fără să mă gândesc la cine ar putea fi , doar că persoana care m-a contactat nu scoate nici o vorbă..

Karina:- Alo! Heeei!

Nimic.

Karina:- Cine ești și de ce m-ai sunat?

Nimic.

Închid apelul, iar in secunda următoare primesc un mesaj de la un număr pe care nu îl cunosc.

Mesaj: " Te voi suna zilnic, dar nu voi vorbi cu tine, eu doar te voi asculta, vreau să te ajut cum pot... "

Decid să nu mai răspund în speranța că voi fi lăsată în pace, las telefonul jos din mână dar imediat sună iar, îl ridic și văd că e Derek, răspund imediat doar că la celălalt capăt era nimeni altul decât Zayn..

Zayn:- Hei..

Spune cu un glas ușor răgușit...

Karina:- Ce vrei? Îl întreb pe un ton cat mai înțepat dar în sinea mea fericită că m-a căutat .

Zayn:- Păi.. Te-am sunat după numărul lui Derek deoarece eram singură că nu mi-ai fi răspuns dacă te-aș fi sunat de pe al meu. Karina... Îmi pare rău pentru ceea ce s-a întâmplat, îmi lipsești enorm de mult... Te rog mai dă-mi o șansă..

Karina:- Zayn... Mi-ai trădat încredere a...

Zayn:- Măcar hai să ne vedem astăzi te rog...

Karina:- Zayn eu...

Încerc să îl refuz.

Zayn:- Te rog..

Karina:- Fie.. dar doar de data asta..

Zayn:- Te iubesc! Țipă fericit

Karina:- Zayn...

Zayn:- Știu că și tu! Vin eu să te iau pe la 19:00

Karina:- Bine..

Închid fericită apelul și mă arunc în pat privind tavanul, parcă e mai frumos ca niciodată ❤️.

Ținând cont de faptul că deja e 18:30 încep să mă îmbrac. La naiba! Nu mi-a zis unde o sa mergem...
Stau jumătate de oră în fața șifonierul doar pentru a mă decide cu ce să mă îmbrac. Decid în final să port o rochiță alb cu negru iar în picioare decid să îmi iau o pereche de teniși albi .

E 19:20, îmi prind rapid părul în coadă și ies în fața porții unde Zayn deja mă aștepta. Coboară de pe locul său și îmi deschide portiera, urc făcându-mă că gestul său nu m-a impresionat și imediat ce urcă și el și își mută privirea spre mine eu îmi sucesc imediat capul spre geam nevrând să ne privim ochi în ochi.

Zayn:- Ok..  spune în timp ce oftează și pornește mașina...

Un nou capitol:))))