Black & Blue-Vol.1

Capitolul 12

Natalia

În prima mea zi de lucru din această săptămână am ușoare mustrări de conștiință la decizia luată în acest sfârșit de săptămână, odată ce-mi văd roadele muncii.

Am fost pe deplin încântată de fericirea lui Enrique, care mă așteptase pe când mă întorceam de la masa de prânz și făcuse ce nici un alt pacient nu mai făcuse până acum:mă îmbrătișase.

Toată această scenă avusese loc în fața lui Black, care mă aștepta pe hol, punctual ca de obicei, pentru ședința de la ora treisprezece.

— Dă-mi voie, te rog, două minute, i-a cerut Enrique.

Black l-a aprobat dezinteresat și acela fusese momentul când Enrique m-a tras în brațele lui, pe holul unde se mai aflau și alți pacienți programați la terapii.

— Ți-am urmat sfatul și a fost bine.Îți povestesc mâine, că deja mi-am făcut programare.

— Perfect, păstrează detaliile pentru atunci, i-am propus.

Odată ce mi-am luat rămas bun de la Enrique, am făcut un schimb rece de salut cu Black, care a și refuzat cafeaua oferită.
Nu, răspunsul lui de serviciu.

Am pășit  împreună în birou, și imediat mi-am dat  jos sacoul.Port o fustă neagră de piele, până deasupra genunchilor și o bluza albă de matase.
Părul  mi-l făcusem în bucle mari și îl  lăsasem desprins.
Schimbările la look-ul meu aveau legătură și revelația existențială, de parcă fizicul mi-ar reflecta transformarea interioară.

Mă așez pe scaun, îl invit să ia loc și îmi verific mesageria telefonului și apoi închid, după ce-i șterg mesajele lui Danny.
Îi spusesem încă de aseară că nu-mi doresc o relație, în termeni cât mai rezonabili, fără însă a fi prea tăioasă.

Știam deja că nu va merge între noi și nu insistam să trag de ceva mort.
Dupa ce Betty îmi aduce cafeaua, sorb o gură din ea și apoi îndrăznesc să-l privesc pe Black.

Pe același Black!
Nici o reacție care să-i trădeze simțurile.
Bineînțeles că rămânea în continuare cel mai frumos barbat pe care îl întâlnisem și nici măcar nu depunea vreun efort.
Părul îi crescuse ușor de la prima noastră întâlnire , ceea ce îl făcea și mai ispititor.

Din nou, barba lui nerasă îi întărește masculinitatea.
Detectez o urmă de suspiciune din partea lui ca aveam să deschid subiectul celor întâmplate deunăzi, doar că de această dată aveam să îl surprind.

In fond, ieri îmi expusesem părerea mea sinceră și poate cu timpul avea să îmi dea dreptate, chiar dacă eu nu voi fi acolo să văd.
Ignor sentimentul de gol.

— Black, am zis dregându-mi vocea, vreau să îmi vorbești de planurile pe care le aveai la întoarcerea ta acasă.

— Să îmi cumpar o casă, să-i cer mamei să se mute cu mine și să merg într-o vacanță, răspunde el imediat.

— Te gândisem la o destinație anume?

— Mă gândisem , da.

— Ceva concret?

— Adică?

— Cumpărasei vreun bilet undeva?

— Nu.

— Cochetai cu ideea unei noi misiuni în Afganistan?

— La dracu, ce importanță are!?izbucnește el.

— Are importanță atâta timp cât procurorul încearcă să îți bage pe gat o crimă comisă  cu intenție, nu din imprudență, nu crezi?îi răspund calm.