Black & Blue-Vol.1

Capitolul 17

Natalia

Cotrobăi prin geantă, căutând cheile apartamentului și ultimul lucru pe care mi-l doresc e să le fi pierdut. Speram că Anna îl contactase pe Black și îl ajutase cu instalarea, pentru că el nu binevoise să îmi răspundă la mesajul de dimineață:"
Neața!I-am dat numărul tău de telefon Annei, care te așteaptă la ora zece.

Eu cel puțin îmi respectasem partea de înțelegere și de la cabinet m-am îndreptat direct spre locuința mea provizorie.

Ziua începuse bine, când mecanicul îmi adusese mașina reparată. Nu mai suportam încă o zi cu mastodontul tatei.
Încerc cheia și constat că ușa e descuiată, astfel că intru. Îmi dau jos sacoul și pantofii cu toc.

— Hey, Anna?!strig  eu.

Nici un răspuns.
Ce naiba!Îmi scot telefonul și mă îndrept spre bucătărie.
Las telefonul pe masă când îl zăresc la fereastră pe ..Black.

— Bună, Black.
Îmi aruncă o privire, fără vreo remarcă.
Nu știu cum să îi interpretez starea.
Încerc să abordez un subiect să detensioneze aparenta tensiune.

— Ai servit prânzul?

— Nu.

—Voi pregăti ceva atunci, îi propun.Merg să mă schimb.

— Nu pentru mine.Ies câteva ore.

— E ceva important?

— Important?

— De trebuie să pleci în oraș?Ai treabă?insist eu și pentru că știam că n-avea să-mi accepte propunerea în termeni docili.

— Nu vorbești serios, spune el.

Îl privesc contrariată.

— Plec că vreau și pot.

— Deci nu ai un motiv serios,îl combat  eu.

La naiba, chiar nu îmi doream ca din prima zi să începem contrele noastre inevitabile.
Zâmbetul îi e ușor crispat.

— Nu sunt aici să mă controlezi ca pe un cățeluș!Să îți între bine în cap asta.

Și cu astea fiind spuse, se îndreaptă spre ieșire.

— Bine, dar te-aș ruga ca de mâine să o faci cât timp sunt eu la cabinet.

Iese pe ușă, trântind-o ușor.
Oftez ușor și merg să mă schimb.
Îmi petrec restul după-amiezii, gătind o ruladă de carne și legume și chiar mă încumet să fac o prăjitură cu vișine, ceea ce mă detensionează mai mult decât credeam.

Vorbesc cu părinții mei și îi anunț că voi rămâne câteva zile la Anna, bineînțeles fără a-l menționa pe Black. Dacă ei nu vedeau cu ochi buni prietenia mea cu Anna, și nu din cauza unei eventuale gelozii pe chimia dintre noi, ci din cauza diferențelor sociale, nu vreau să-mi imaginez ce-ar crede despre decizia mea de acum.

Îmi îndrept gândurile spre altceva, chiar nu îmi doream starea pe care mi-o dădea snobismul mamei.
Pe măsură ce timpul trece, am tot evitat să mă gândesc, dar totuși pe unde naiba umblă Black?
Se înserase bine și știam că o face intenționat, doar să îmi arate că nu stătea la cheremul programului meu.

Înainte de a concluziona că fusese o idee mai mult decât rea mutarea mea cu el în apartamentul Annei, merg să îmi fac un duș.

După ce epuisez activitățile de rutină și chiar mănânc un bol de cereale, mă așez pe canapeaua livingului  și caut un film. Poate că ar fi fost o idee mai bună să rămână și Anna, astfel că Black nu ar mai tergiversa atât întâlnirile noastre, mi-am spus la un moment dat.