Black & Blue-Vol.1

Capitolul 14

Natalia

Mă foiesc în scaun, îmi rotesc a mia oară ochelarii de soare și sorb din cea de-a doua ceașcă de cafea comandată.
Mâna stânga mă doare și asta pentru că e ciudat cum emoția m-a făcut dintr-odată superstițioasă pentru întâlnirea de astăzi a Annei cu Brittany, astfel că mi-am ținut pumnul strâns în tot acest timp.
Trebuia să fie bine!

Fiica ei dacă avea s-o iubească cel puțin pe jumătate pe cât o făceam eu, era mai mult decât suficient.
Încă nu mă decid dacă să folosesc binoclul pe care, da, mi-l pusesem în geantă.
Pentru orice eventualitate.

Pufnesc nervoasă când văd chelnerul care încă mă soarbe din priviri.

La naiba, numai de flirtat nu îmi arde mie acum și din cauza privirilor insistente nici n-am putut folosi binoclul, nu de-alta dar cred că ar fi făcut un atac de cord să mă vadă benoclându-mă la propriu spre strada adiacentă, unde Anna își revede fata.

Eram alături de ea și nu aveam să mai lipsesc vreodată.Știam că de fățadă încerca să pară puternică în fața mea, dar mâna care îi asudase încontinuu într-a mea pe tot drumul nostru până aici, mi-a confirmat bănuiala.

Bineînțeles că până și eu am sufletul cât un purice și asta în principal că mi se părea atât de nedrept tot ceea ce i se întâmpla Annei, încât îmi vine s-o zgudui la propriu pe Brittany, să îi spun cât de minunată e mama ei și cât de binecuvântată este că o are în viața ei.

Conștientizam în același timp că această încredere odată furată avea să vină cu timpul.
Îmi verific ceasul de la mâna;mai aveam de așteptat.

Îmi imaginez ca să mă detensionez ziua în care toate trei vom ieși la o înghețată și eu voi fi geloasă pe relația lor perfectă.
Îmi schimb imediat gândul căci nu voiam să plâng.
Scot telefonul din geantă -tocmai primisem un mesaj.

Inima îmi stă în gât, poate era Anna..
Am aceeași reacție când citesc mesajul de la Black :
Vino în separeul din stânga al restaurantului din fața ta.

Privesc în stânga și în dreapta mea de parcă m-aș aștepta să îl materializându-se lângă mine.

– E o glumă?îi trimit înapoi.

– Nu.Doar fă ce ți-am spus!

Îmi dau ochii peste cap.

— Nu am timp de jocurile tale.Sunt aici cu treabă!îi răspund pufnind.

— La naiba...Fă ce ți-am spus.Nu știu cum poți fi atât de încăpățânată!

Pufnesc din nou mai mult decât nervoasă și îmi încrucișez brațele ca semn de revoltă.

Chiar nu aveam chef de complexitatea lui Black, nu când trebuia să mă concentrez pe Anna și nici nu puteam uita că ne petrecusem zilele trecute într-o tăcere absolută, în care el își completase materialele, în scris, ca un elev silitor.

Nu dorise să mă lămurească în ceea ce îl privea pe Bergan, deși îi citeam revolta și ura din ochi față de acesta.

– Ai cinci minute să vii!

Ha!

—Sau ce?!îl provoc eu.