Black & Blue-Vol.1

Capitolul 22

Natalia

Încercarea mea de a nu ieși în evidență, îmi râde zdravăn în față. Eram clar singura din acest club cu o pereche de blugi cu talie înaltă și un tricou larg, negru, însă tocmai acest lucru face ca toate privirile să fie ațintite asupra mea și din păcate nu era doar o părere.

Normal că nu mă încadram în tiparul fetelor care asemănau clubul unei plaje de nudiști și nu vorbesc doar despre dansatoarele care își făceau exemplar numărul de dans.

Mă strecor prin mulțimea agitată și când ajung la bar, mă întind spre barman, făcându-i semn.
Din fericire, îmi acordă prioritate în fața celorlalți clienți.

— Bună, aș vrea ..să îi vorbesc lui Bergan.

Privirea barmanului se transformă din amuzament în surprindere.
Concentrare, Natalia!

— Vă așteaptă?își ridică el sprânceana și eu înghit în sec.

— Nu, dar îi vei spune cine sunt și cred că va accepta să îmi vorbească.

Din nou așteaptă preț de câteva secunde, în care figura lui trece prin mai multe stări:confuzie, reținere, nehotărâre, amuzament și apoi ușurare.
Observ că face semn discret cu mâna unui bodyguard și inima mi se strânge.
Nu era momentul acum să dau înapoi.
Îi spune ceva la ureche apoi bodyguardul trece din nou prin aceleași stări anterioare ca și ale barmanului.

Îmi pierd ușor cumpătul și bat cu unghiile pe blatul barului.
În final, văd ce se decid și clipesc des.

— Domnul te va conduce la domnul Bergan, îmi spune barmanul.

Înainte să-mi dau șansa de a mă răzgândi, urmez omul de la pază, un bărbat imens ca fizic și statură, căruia îi era străin zâmbetul.
Intru pe un coridor lateral împreună cu acesta, surprinsă că muzica nu se mai auzea aproape deloc și asta probabil datorită pereților special construiți.

Din acel coridor, intrăm într-un alt hol imens, în capătul căruia ne oprim în fața unei uși.

— Cum te numeșți?

— C-cum?mă bâlbâi eu.

— Numele și scopul vizitei.

— Natalia Iglesias....aaaa, scopul?Am o problema personală de discutat cu domnul Bergan, adaug eu hotărâtă.

Bărbatul pare că mă crede că nu cere mai multe detalii și bate la ușă.
După câteva secunde aud o voce mormăind să intre.
Bărbatul îmi face semn cu mâna să aștept pe hol.
Acesta era momentul să fug cât mă țineau picioarele, dar încăpățânarea câștigă și de această dată.

Bodyguardul îmi face semn să intru câteva secunde mai târziu, iar eu pășeșc hotărâtă înăuntru unde ..
Mă trezesc față în față cu Bergan și ..Black.

Ochii mei vădit ieșiți din orbite se lovesc de ai lor, la fel de surprinși de prezența mea acolo.
Mă rog, cu excepția lui Black care părea că mai are puțin și mă catapulta prin perete.

— Domnișoară Natalia, o plăcere ca întotdeauna, sper că angajații mei nu te-au inoportunat. Au uneori acest obicei, îmi spune zâmbitor Bergan.

— Bună seara, îngân eu.

— Ia loc, te rog.Ce dorești să bei?

— Nu vreau nimic.Mulțumesc.

Rămân totuși în picioare.

— Atunci cu ce vă pot ajuta?mă întreabă din nou.

— Eu ..îl caut pe Drake, răspund hotărâtă.