Black & Blue-Vol.1

Capitolul 15

Natalia

Anna pornește aerul condiționat de îndată ce intrăm în apartamentul ei, iar eu mă scuz și merg la baie.
Când mă întorc îi găsesc în bucătărie, Anna pregătind cafeaua, iar Black așezat pe scaun la masă.

— Eu îmi fac un ceai, îi spun Annei.Aș fi la a patra cafea cu asta, spun.

— Ești invitata mea, îmi spune, făcându-mi loc la plită.

Îmi dau jos jacheta și o pun în cuier.
Încerc să îmi îndrept spatele, aveam febra musculară din ziua alergării cu Black.
Îmi cam depășisem limitele impuse, dar în veci nu
l-aș lăsa să vadă asta.

— Cum preferi cafeaua? întreabă Anna.

— Tare și neagră, fără zahăr, îi răspunde el.
Anna chicotește.

— Și eu o beau la fel și gălușca mea mă muștruluiește pe treaba asta.

— Și o voi face atâta timp cât nu reduci din ele, îi răspund eu iritată.

— Mai bine tăceam.Uitasem că nu renunți.

Îmi pun ceaiul în ceașcă și adaug câteva felii de lămâie. Nu numai că o iubeam la nebunie pe Anna, îmi plăcea și felul cum își amenajase apartamentul.
Peste tot găseai fie un covoraș, fie o lavetă cu mesaje menite să îți smulgă zâmbete, de genul "Aici gătește Anna".

Anna se așează în stânga lui Black și eu paralel cu ea, în centrul mesei din bucătărie.
După ce soarbe câteva guri de cafea, Anna spune:

— Deci ce se întâmplă?încearcă ea.

— Natalia e urmărită, începe Black fără alte introduceri. Tatăl meu făcea parte dintr-un clan a lui Bergan  și ei vor că eu să plătesc cu ani de pușcărie pentru moartea tatălui meu. Vor încerca să intimideze toate persoanele dispuse sau care m-ar putea ajuta.Natalia e una dintre ele, dacă nu singura.

— Glumești?Acel Bergan?aproape că țipă Anna.

— Da, acel Bergan, îi răspunde Black vădit încântat de reacția Annei. I-am cerut Nataliei să predea cazul și nu vrea.Poate tu reușeșți să îi bagi mințile în cap.

— De ce nu vrea?

— Porcării de genul că ea nu își abandonează pacienții.

— V-aș ruga să nu mai vorbiți de parcă nu aș fi de față, nu mă pot abține eu, dar o fac pe un ton blând.

— Stai liniștită că dacă nu ai fi de față, ți-aș fi umplut frigiderul până acum, îmi răspunde tăios Black.

Anna râde cu poftă, ceea ce mă face să îmi ridic sprâncenele încordată ca un arc.

— Așadar gălușca mea se încăpățânează, din nou.

— Anna, nu îmi vorbi ca unui copil, o cert eu.

— Păi nu, că dacă ai fi unul, te-aș fi bătut deja la fund cu o nuia.

— Ce vrei să spui?sar eu.Îi ții apărarea?Știi doar cât de importantă îmi e profesia.

— Da, știu.Însă mai știu că țin la tine ca la ochii din cap și că Bergan e într-adevăr mai mult decât periculos.

— Ar trebui să fac și o plecăciune în fața lui?o apostrofez eu.

Black se ridică nervos de la masă.

— Nu stau să aud așa ceva.Unde e baia?

— În capătul holului la drepta, îi spune Anna.