Black & Blue-Vol.1

Capitolul 18

Natalia

Pregătesc o omletă cu brânză și întind o felie de pâine prăjită cu unt de arahide și dulceață de trandafiri.

Mă simt neașteptat de odihnită, având în vedere noaptea mea agitată.
Cu siguranță eram singură în apartament, nu credeam că Black putea dormi până la opt și jumătate, la cât de matinal se dovedea.

Eu îmi începeam ședințele la zece și asta pentru că fusesem sunată de  Enrique să amâne ședința de la nouă. Își prezența iubitul familiei sale.
Nu putea decât să mă bucure această veste.
Aud ușa de la intrare deschizându-se și vocea groasă a lui Black:

— Nu mă mai suna.

Așteaptă o clipă lungă, timp în care își dă jos adidașii, primul semn că fusese la alergat, și asta pentru că-și înlocuise veșnicii lui bocanci.

— La dracu, Drake, mă obligi să îmi schimb numărul de telefon. Nu mă amenință nimeni și chiar dacă ar fi așa nu am nevoie de ajutorul nimănui, nu crezi?încheie el sarcastic.

Își face apariția în pragul bucătăriei, șocat de prezența mea.Nu apucasem să mă pregătesc vizual, cu pieptul lui dezgolit.Bine măcar că apucasem să pun omleta în farfurie.Efectiv nu îmi puteam ridica privirea de la pielea lui dezgolită.

Eram conștientă că înghițeam în sec și că l-aș putea adulmeca foarte bine la micul dejun.
Pielea îi asuda încă de la efortul depus, însă abdomenul tare și bicepșii lui mari îmi trezeau tot felul de pofte mai mult decât indecente.
Cum să îți dorești să îți treci suav gura peste acea perfecțiune dezgolită?
Mai simplu ar veni răspunsul: cum să nu-ți dorești?

— Nu sunt acasă, deci nu mai insista și nu mă mai suna.

Închide telefonul și mă privește.

— Tu ce cauți încă aici?mă ia el la rost.

— Bună dimineața și ție. Programarea de la nouă a fost amânată, așa că astăzi încep programul  la ora zece.

Își trece mâna prin par, dezordonându-l într-un mod ce-ți lasă gura apă.Nu mai spun că una din fanteziile mele implică mâinile mele adânc prinse în părul lui electrizant de negru.

— Vrei o omletă?încerc eu să mă adun.

Slavă Domnului că vocea nu îmi trăda gândurile indecente.

— Fac un duș și apoi mănânc, îmi răspunde părăsind bucătăria.

— Bine, îi spun deschizând frigiderul și concentrându-mă pe pregătirea unei alte omlete.

Aranjez tacâmurile împreună cu micul dejun pe care eram obișnuită să îl iau:măsline verzi, unt de arahide în combinație cu dulceața de trandafiri, castraveți, brânza sărată și un ceai de plante.Astăzi adăugasem omleta.

Black revine în bucătărie, învăluindu-mi de această dată nările cu parfumul lui masculin, într-o pereche de pantaloni scurți largi și un tricou.Trage un scaun și se așează în fața mea.

— Sper că îți place compoziția micului dejun, zic eu.

— Arată bine, spune el.

Nu mă așteptăm la această remarcă și nu-mi pot opri zâmbetul.

— De obicei regăsești asta în micul tău dejun?întreb eu așezându-mă la masă și încercând un strop de normalitate în discuțiile noastre mereu tensionate.

—Fără dulceață de..citește eticheta..de trandafiri și ceai.

— Încearcă dulceața, cine știe poate îți va plăcea. E făcută de casă.