Black & Blue-Vol.1

Capitolul 24

Natalia

— Domnule Președinte, numele meu este Natalia Iglesias, psihologul desemnat să efectueze expertiza psihologică a acuzatului Ben Stone, alias Black.

Așa îmi încep audierea ca martor în proces, unde am fost citată la insistențele procurorului de caz și astfel că disensiunile cu părinții mei s-au adâncit, când au aflat că am confirmat participarea.
Bineînțeles că nu a contat pentru ei că lipsa mea ar fi echivalat cu lipsa de profesionalism și toată expertiza asumată ar fi fost pusă sub semnul întrebării, la fel ca și cariera mea.

Spre surprinderea mea, nu am nici un fel de emoție interioară, sau exterioară căci palmele nu îmi asudau cum mi se întâmplă deseori în momentele tensionate .

Dar ca să fiu pe deplin sinceră, singura emoție pură și puternică a fost revederea lui Black la mai bine de trei săptămâni de la încheierea terapiei.
Se multumise să mă privească scurt, fără a mă salută și nu pot să nu zâmbesc la vederea ținutei alese căci cu siguranță n-a dat nici un fel de importanță sfaturilor avocatului de a alege o ținută potrivită contextului, nu ca aceea pe care o alesese, transmițând prin toți porii că nu îi pasă de părerile altora.

Ghetele negre îi treceau ușor peste pantalonii de aceeași culoare, perfect croiți pe picioarele lui lungi , la care asortase un tricou cu glugă, simplu și negru fără vreun mesaj.
Părul îi crescuse ușor de la ultima noastră întâlnire, la fel ca și barba nerasă probabil de ieri.

Da, era al naibii de atrăgător, fără ca măcar să își dorească și văd constant privirile juratelor asupra lui.
Curiozitate amestecată cu impactul devastator al farmecului masculin pe care Black îl emană erau mai mult decât vizibile.

— Am efectuat această expertiză psihologică pe durata a trei săptămâni, programul uzual fiind de luni până vineri.Veți regăsi în raportul depus programul amănunțit, împreună cu toate activitățile desfășurate.

Mă opresc când văd mâna procurorului de caz ridicată.
Judecătorul intervine:

— Domnule Sanders, domnișoara psiholog își va expune ideile principale din evaluarea psihologică, urmând că apoi să răspundă întrebărilor.Ați înțeles?

— Da, domnule judecător.

— Domnișoară, continuați, vărog, reia judecătorul către mine.

Îmi dreg vocea.

— Evaluarea psihologică a urmărit profilul psihologic, temperamentul, caracterul, viața interioară și viață exterioară ale lui Black. Precizez că filozofia personală de lucru este folosirea numelui propriu al pacientului, fără adăugări de politețuri, astfel că pe toată durata audierii voi folosi numele mic al acuzatului, respectiv Black. Revin la expertiză acum, iar ideea principala pe care voi încerca s-o dezvolt este aceea că Black nu se face vinovat de comiterea unei crime, din punct de vedere psihologic.

— Obiecție, sări procurorul.Vă rog, domnule judecător, o întrebare.

— Domnule procuror, am crezut că m-am făcut înțeles și dacă veți continua cu întreruperile, veți părăsi sala de judecată, zice răspicat judecătorul apoi se îndreaptă cu privirea spre mine și îmi spune:

— Continuați, vă rog.

— Domnule judecător și domnilor jurați, Black se întorsese din război, după zece ani, urmând a-și achiziționa o casă pentru el și mama sa.Veți regăsi
ca dovadă la dosar chitanța cu avansul dat proprietarului pentru casă. În data de 02.10.2009, Black merge acasă la mama sa pentru a-i afla răspunsul la propunerea lui de a se muta împreună. A găsit ușa de la intrare descuiată, dar închisă și o liniște apăsătoare. Scena din livingul apartamentului i-a părut pacientului că aceea a sacrificării unui animal, citând exact sursa.A realizat atunci că mama lui se află în stare gravă, dacă nu moartă și privirea lui a regăsit șocată pistolul aflat în mâna tatălui său. Black și-a întrebat tatăl ce a făcut la care i s-a răspuns sec și tare că nu era treaba lui. A urmat apoi o luptă pentru posesia pistolului, care căzuse din mâna tatălui său, pe când Black l-a lovit cu pumnul în față, pentru prima dată și subliniez acest fapt.