RAPITORUL MEU

Evadarea partea a 3-a

Din perspectiva Norei :

Ajunsă la strada aceasta observ că trec foarte multe masini însă mai mult ca sigur una v-a opri, nu îmi pierd speranța acum, contiunui să fac cu mâna la mașini, pana se v-a opri una din ele să mă ia și pe mine. Și deodată ,zăresc o mașină care are farul pe fază lungă și cum se aproprie parcă mă orbește și ajunsă în fața mea se oprește. Yeey sunt salvată 😊 !
Tipul necunoscut : Bună, ai nevoie de o mașină?
Nora : Păi cam aș avea de stau aici și fac cu mâna la mașini.:)
Tipul necunoscut : Ok, hai urcă! Unde te duc?
Nora : Cât mai aproape de alea trandafirilor în apropriere de centru. Dacă ai drum în zona aia desigur ,dacă nu lasă-mă pe undeva apropiat ,te rog.
Tipul necunoscut: Te las în centru ,am drum și eu tot acolo.
Intru la el în mașină acesta pornește mașina fără să mai zică  ceva.
Tipul necunoscut : Apropo, am uitat să mă prezint  numele meu e Dylan.
Nora : Încântată, Dylan, eu sunt Nora.
Dylan : Și ce face o fată frumoasă seara în pustietate departe cu mult de oraș?
Nora : Păi... E o poveste lungă...
Dylan : Cred că avem timp mai ales că până în oraș facem vro trei ore, ai noroc că am drum și eu în direcția aia.
Nora : Da am noroc.
Dylan : Deci ce faci pe aici?  Povestește!
Mă apuc să îi povestesc tot ce mi s-a întâmplat și era uimit.
Dylan : Doamne ,dar nu înțeleg ,de ce  te-ar răpi ... De ce nu poate să vorbească cu tine fără să te răpească?
Nora: Nu știu, cum am spus nu îl cunosc.
Dylan : Păi de acum să ai grijă și tu nu știi niciodată peste cine dai.
Nora : O să am! Mulțumesc!
Dylan : Insa sper că nu ai grija care ai avut-o până acum.
Nora: Sper din suflet că nu asta!
Dylan : Nora ai avut noroc că m-ai găsit pe mine.
Nora : Păi da.
Dylan : Dacă eram și eu ca ăla ,acum cine știe unde te duceam.
Nora : Să nu mai vorbim despre asta, mă sperie deja gândul și ce am pățit.
Dylan : Scuze... M-a luat valul. Hai să vorbim despre altceva.
Nora : Da.
Dylan : Cati ani ziceai că ai?
Nora : 22 ani.
Dylan : Mulți înainte!  Eu am 25 de ani.
Nora : Multumesc, la fel! 
Dylan: Mersi.
Nora : Cu placere!
După trei ore de mers cu Dylan, mi-am dat seama că e un băiat de treabă, deși pare un nebun, ascultă muzică în mașină până când rămâi fără timpan, dar în rest e ok. Ajunsă în oraș ,Dylan mă lăsa în zona unde am vrut.
Nora : Îți mulțumesc mult că m-ai adus până aici, iți rămân datoare!
Dylan: Nu ai de ce să fi datoare la mine, am vrut să fac un bine și uite că am făcut.. Deci laso așa și ai grijă de tine, poate ne mai întâlnim.
Nora : Mulțumesc, ai și tu grijă de tine. Și sper să ne mai vedem.
Dylan : Pe curand Nora!
Nora : La revedere!
Dylan pleacă și eu rămân pe strada unde locuiesc, imediat ajunsă acasă dau  cu ochii  în ușă de mama care nu îl venea să creadă că am revenit. Nu am vrut să îi povestesc că am fost răpită ,nu voiam să o îngrijorez și i-am zis că am fost să îmi astern gândurile la o prietenă și a prins moneala, fără să mai pună și alte întrebări. Ajunsă în camera mea nu îmi vine nici acum a crede că în final am scăpat din mâna obsedatului ăla și sper să nu mai mă întâlnesc cu el. În final am ajuns acasă!