Perspectiva Ryan:
Ma aflu in biroul meu, viata mea împreuna cu Nora si copii m-a schimbat, nu mai sunt eu, sunt un om normal cu familie si asta este nasol, nu prea ma pot acomoda, am îndurat cât am îndurat dar e de ajuns. Nora nu prea imi mai atrage inima, cand o privesc tot ce vad este un gol, nu mai am sentimente si nu stiu cum sa ii spun... Ea inca ma iubeste si vad asta, plus este destul de ocupata cu copii.
Iar, copii, ei bine, nu ma simt pregatit sa fiu tatal de care au nevoie, nu stiu ce se întampla cu mine, de cand am întalnit-o la o sedinta de afaceri pe Cristina Alenor, afacerista ca si mine, nemăritată, fara copii si plina de viata, acea femeie mi-a cam luat mintile, nu am mai simtit asa ceva decat la începutul relatiei mele cu Nora.... Oare m-am îndragostit de Cristina? Si ce sa fac daca e asa?
Telefonul ma sunat de cateva ori, am primit apel de la scoala copiilor mei, cat si de la Nora trebuie sa înteleaga atat copii cat si Nora ca am o viata. Da, ei fac parte din viata mea într-un fel, însa nu mai simt caldura care ma atragea înainte fata de ei, nu stiu daca e bine ce fac sau nu însa viata merge înainte orice ar fi.
Cat despre Cristina, este o blonda, sexy, cu niste ochii albastrii ca cerul, un fund bombat numai bun de strans in palme si un corp de viespe de invidiat, nu am timp de familia mea acum, am planuit o întalnire cu Cristina care va dura un timp lung. Am zis ca vorbim de afaceri însa am sunat-o si in scopul de a vedea ce sentimente am cand aceasta este langa mine. Sunt distras din gandurile mele de bataie usoara in usa mea masiva din lemn. Privirea mi se ridica si o vad din nou pe ea.... Fata care mi-a furat inima... A doua fata care a facut asta... Trupul Cristinei si mirosul ei de isomnie imi inunda narile si imi sufoca respiratia sa mai respire cum trebuie, niste fiori imi apar in corp si o dorinta de o avea sub mine ma trezeste la viata.
Cristina: Buna ziua, domnule Ryan!
Ma ridic in picioare si ii sarut mana care este asa de fina... Parca as saruta mana unui bebelus.
Ryan: Buna ziua, domnisoara, Cristina! Luati loc, va rog!
Femeie se aseaza gratios pe scaun si ma priveste intens, nu doar ea, deoarece si eu o privesc la fel. Ochii nostri se blocheaza cand privirea noastra se intersectează, cate sentimente imi rascoleste femeia asta.
Deodata ochii ei se departeaza de privirea mea, rupând contactul vizual, revenim la realitate amundoi si ramanem seriosi.
Cristina : Sa începem sa vorbim despre procentele firmei?
Ryan: Desigur.
Cristina zambeste bland si abia acum observ, are niste buze foarte carnoase dar superbe. Ce se intampla cu mine?
Ma gandesc la Cristina si Nora ma asteapta acasa, in ce stare am ajuns?
Cristina : Domnule Ryan, ce parere aveti?
Ryan: Ca ar trebui sa fii a mea.
Cristina : Ce?
Am scapat, ce prost sunt! Acum isi va da seama ca nu am chemat-o doar pentru afaceri si poate ii va spune Norei, Doamne ce a fost in capul meu?
Cristina : Si eu va vreau... Tânjesc dupa tine de ceva vreme insa am auzit ca ai sotie si de asta nu am putut exprima ce simt.
Ryan: Deci avem aceleasi sentimente?
Cristina : Din cate se vede, da.
Ryan : Te rog sa nu spui nimic din ce am vorbit noi doi.
Cristina : Nu voi face asta, doar daca aveti aceleasi sentimente ca si mine, mai simtit ceva pentru doamna Nora?
Intrebarea ei ma lasat mut, sincer nu mai stiu ce sa fac cu Nora, insa nu mai stiu nici daca am sentimente pentru ea.
Ryan : Nu stiu..
Cristina : Cand o sa stiti, stiti unde ma gasiti!
Asta a însemnat ca ma asteapta, deci ma asteapta sa fiu al ei, chiar nu pot astepta sa o simt sub mine. Cristina se ridica dupa scaun si paseste spre iesirea din biroul meu, ma ridic dupa scaun si o prind de mana înainte sa apese pe clanta usii.
Ryan: Cristina... Stai!
Se întoarce spre mine, mirata, ma priveste confuz dar dragut in acelasi timp, orice gest care il face ma dispera. E asa frumoasa, bine nu mai frumoasa ca Nora, insa nu stiu ce ma atrage asa mult la ea, oare faptul ca daca stau cu Cristina nu mai am o responsabilitate ca atunci cand stau cu Nora si trebuie sa avem grija de copii?
Cristina : Ce vrei de fapt Ryan pe mine sau pe Nora?
Imi pare rau, Nora, insa nu mai am sentimente pentru tine... Acum mi-am dat seama, deoarece alerg dupa Cristina.
Ryan: Pe tine te vreau, Cristina...
Mainile ei ajung la gura, semn de mirare, buzele noastre fiind apropiate, respiratia noastra scandata, o simtim amundoi, ma apropii de buzele ei si se întampla... Ne sarutam in final, un sarut frantuzesc dulce, plin de mister si pasiune plus atractie, tot ce imi trebuia in zilele astea. Ne despartim din sarut usor si inspiram si expiram obositi, privindu-ne in ochii cu iubire.
Cristina: A fost asa minunat..
Ryan: Stiu.
Cristina : O doamne, ce ii vom spune Norei si copiilor tai?
Ryan : Le vom spune adevarul. Vor accepta ei cumva mai greu dar nu am de gand sa ii mint.
Cristina: Nici eu nu vreau sa ii mintim.
Ryan: Atunci suntem amundoi de acord sa le spunem tuturor adevarul?
Cristina:Da..
Simt ca Cristina ma va face din nou sa ma trezesc din monotonia care o aveam alaturi de Nora si copii, simt ca ma renasc din nou la viata si chiar asteptam ziua asta, parca.
Cristina: Crezi ca vor reactiona urat?
Ryan: Nu stiu..
Telefonul imi suna si vad pe ecran numele Norei, ii inchid apelul, nu am timp sa vorbesc cu ea, acum.
Cristina: E ea?
Ryan: Da..
Cristina: Cand ai facut ultima seara de dragoste cu Nora?
Ryan: De ce ma întrebi asta?
Cristina: Ai sa vezi. Spune-mi!
Ryan: Acum vro luna..
Cristina: De aici incolo vei face doar cu mine, ea sa nu se mai atinga de tine, niciodata.
Ryan: Asa sa fie regina mea!
Imi pare rau, Nora, Eric, Sophia si Felix, dar nu pot fi un tata si un sot bun, nu mai am interes, ma scuzati..
CITEȘTI
RAPITORUL MEU
AdventureCititi si vedeti :) Sper sa va placa prima carte facuta de mine. Cartea in curs de editare!!