RAPITORUL MEU

Putina fericire

Perspectiva Ryan :

Nervii ma cuprind din ce in ce mai tare, simt cum explodez de furie acel nenorocit mi-a luat sansa sa vorbesc cu ea in cateva momente, asta e inadmisibil. In fata mea apare Max, acum chiar o va patii ca nu mi-a spus ca fata mea ii este rau mai din timp.
Ma duc spre el furios si serios, mai am putin si cred ca il omor cu privirea,  daca privirea mea ar omorî el ar fi deja sunt 4 m de pământ!
Max: De ce ma privesti asa omule?
Nu ii spun nimic ma apropii de el, il i-au de guler si il trantesc cu toata forta mea de peretele din spatele lui.
Max: Ce dracu?
Ryan : De ce nu mi-ai spus ca fata mea se simte rau inainte sa vina acel medic? Parca puteam avea incredere in tine!
Max: Calmeaza-te!!  Am sunat din timp deoarece voiam sa vina mai repede  doctorul ca sa nu pata ceva, apoi am venit si te-am anunțat! Doctorul a venit cat timp am vorbit noi! L-au condus gardienii care au vazut incidentul!
Il strâng mai tare si il imping in perete!
Ryan : Daca se mai întâmplă vreodată sa nu imi spui ca copii mei au patit ceva sau ca stii vro informație, ai sa o patesti, am sa uit ca imi esti prieten ai inteles?
Max : D.. D.. Daaa! se bâlbâie el.
Ryan : Bun! Sa nu imi spui ca nu te-am avertizat, copii sunt totul pentru mine, nu uita!
Max : Nu am sa uit!
Il las jos si ma indrept catre birou, dram scaunul biroului pentru a ma calma.
Max: Esti mai calm acum?
Ryan : Da! Ma sunat Nora!
Max: Cum asa?
Ryan : A lasato ala sa vorbească 10 minute si apoi mi-a luat de parca murea de mai ma lasa 5 minute, vezi de unde a venit acest apel!
Max: Ma duc sa duc acest telefon sa aflu imediat, insa mai am o informație!
Ryan : Ascult!
Max: Sursele mele sutin ca l-au vazut pe Dylan plecand din acest oras, e posibil sa fi plecat din tara, deci de asta nu o gasim pe Nora in acest oras deoarece nu mai e aici!
Ryan : Si e mai greu sa o gasim in alte orașe!
Max: Stiu..
Ryan : E un dezastru, daca Nora nu vine, fata mea nu va fi bine!
Max: Ma duc sa localizez acest telefon, poate aflu ceva!
Ryan : Ok, grabeste-te!
Max: Da.
Max pleaca din biroul meu, cobor treptele si ma duc spre camera Sophiei, ajuns acolo zaresc pe Eric stand langa sora lui si aratandu-i ce a desenat el cat ea a dormit!
Ryan : Deci prințesă mea sa trezit?
Sophia : Tati?
Ryan :Aici sunt dulceață mea!  Stai cu fratiorul tau?
Sophia : Da.
Ryan : Cum te mai simti?
Sophia : Bine, insa unde este mami?
Cerul cade peste mine din nou insa trebuie sa o fac sa uite cat de cat pentru a nu o îmbolnăvi!
Ryan : Ce ti-a aratat fratele tau?
Sophia : Desenele care le-a facut cat eu dormeam!
Ryan : Si ti-au placut?
Sophia : Da.
Ryan : Fiule tu ce mai zici?
Eric: Am grija de sora mea asa cum ti-am promis!
Ryan : Ce ma bucur ca va ajutati asa împreună! Ma bucur ca sunteti langa mine, copii!
Sophia si Eric: Si noi ne bucuram ca esti langa noi!
Zambesc la auzitele copiilor mei, corul asta de voci ma face sa ma simt bine si cred ca si Nora s-ar simti la fel daca ar fi aici cu noi, lipsa ei uneori ma termina!
Ryan : Copii cat dormeati mama voastra ma sunat!
Eric: A sunat mami?
Ryan : Da. A intrebat de voi si a spus ca va pupa si face orice e posibil sa vina cat mai repede acasa.
Auzind asta copii mei parca radiaza de fericire, nu i-am mai vazut asa pana acum se pare ca afland ca mama lor a sunat si ca am luat legatura cu ea ii face sa se simta mai bine.
Ryan : Sophia?
Sophia : Da tati?
Ryan : Mami e suparata pe tine.
Sophia : De ce? :((
Ryan : Vrea ca tu să manânci ca sa cresti mare si sa nu mai fi suparata!
Sophia : Dar mie dor de ea...
Ryan : Si mie si lui Eric ne este dor insa mancam si tinem la sănătatea nostra ca mami sa fie fericita!
Sophia: Mami e fericita daca tin la sănătatea mea?
Ryan : Desigur ca da! Eric știe si el asta! Nu-i asa fiule?
Eric : Asa e tata!
Ryan : Am comandat niste mancare, vreti sa mancam impreuna ca o familie , insa fara un membru?
Eric : Daaaaa.
Ryan : Sophia tu vrei asta?  Sau vrei ca mami tau sa fie suparata pe tine?
Sophia : Vreau sa nu o supar, mănânc si eu!
Ryan : Asa va vreau dargiilor! Mâncarea va sosii imediat si o vom manca in camera Sophiei, e bine?
Eric si Sophia : Daaaa.
Ryan : Perfect!  Vom manca impreuna ca pe vremuri!
Eric si Sophia : Yeeey.
Macar asa sa ii tin ocupati, sa uite cat de cat de mama lor, pentru moment, insa mie greu si cu copii aproape si fata mea bolnava si mafia, daca era Nora aici stia ce sa faca, eu improvizez insa nu prea ma descurc de minune dupa cat se vede, sper sa fac torul bine, nu vreau sa se supere Nora ca nu m-am descurcat in avea grija de copii nostri, pana cand vine ea e datoria mea sa imi fac treaba de parinte discret si sa ii educ, insa e greu, mai ales cand gândul copiilor mei zboara la mama lor  care nu o gasesc, si aflu ca e si plecata din acest oras, trebuie sa aflu unde e!
Aud soneria de la intrare,se pare ca a venit pizza!  Copii adora pizza si ca sa ii înveselesc putin le-am cumparat!  Ma duc , deschid usa si deodata vad soferul de la pizzerie cum imi intinde pizza, o i-au, achit comanda si ma duc spre camera copiilor, cand ma vad sar pe mine, ne asezam in pat impreuna cat de cat ca sa  stam bine si incepem sa mancam linistiti. Suntem fericiți si eu chiar sunt fericit ca am putut le lua gandul un pic de la Nora si ca Sophia mananca!