RAPITORUL MEU

Plec

Perspectiva Norei:

Nervozitatea mea interioară creste după ce am auzit bazaconile omului ăsta. Cine se crede el?  Eu nu mă căsătoresc cu el, nunta aia nu v-a exista, nu înțeleg ce dracu insinuează ca sunt a lui ,nici nu îl cunosc.Dorul de familie mă face să mă simt nulă pe interior, nu știu când voi scăpa de acest om ,dar sper că mai repede,  doarece nu am de gând să îmi pierd viața alăture de el. Am ajuns în baie mi-am dat cu niște apă pe față să uit de prostiile spuse de el. Mă privesc în oglindă ,de cand sunt aici cu el parcă nu mai sunt eu. Am cearcane destul de mari, doarece nu prea am putut dormi. Dacă mai continui așa voi ajunge la spital. Trebuie să gasesc o cale de evadare din aceasta casă ,nu mai mă pot baza pe poliție ,deoarece dacă acesta îmi v-a schimba look-ul, nimeni nu mă v-a mai recunoaște. Așa că mă bazez pe forțele mele proprii ,deși nu sunt atât de puternice. Mă șterg pe față și ies din baie, mă uit în zona ,dar nu îl mai zăresc pe Ryan la mine în camera, cred că a plecat. Mă uit pe pat și văd un bilet. Îl deschid și în interiorul acestuia scrie o scrisoare :
  ,,Uite ce e păpușă, nu am mai avut timp să stau cu tine am niște treaba la firmă, pregătește-te pentru deseară ,vom lua cina amândoi :)  Nu mă face să astept știi că mă enervez destul de rapid și nu uita să te faci frumoasă pentru mine. 
Cu dragoste :
                                Al tău Ryan"

O cină cu el????  Dar unde se crede îi filmele de dragoste?  De micul meu nu mi-au plăcut chestile astea romantice. Toate fetele așteaptă pe prințul lor, însă eu nu, eu nu aștept pe nimeni atât de romantic, bine recunosc că Ryan nu e romantic mereu, doar acum în rest partea lui e mai mult asemanatoare ca a unui demon. Cu reguliile lui cu tot ,în fine, trebuie să găsesc o ieșire până v-a veni el știu că e periculos să plec ,dar nu mai pot sta în casa asta nici o secundă. M-am dus spre ușa și văd că e închisă. Normal că e închisă ,doar nu o lăsa deschisă că doar era Nora aici. Geamul ar fi o idee ,dar e așa mare distanță până jos încât dacă aș încerca să sar pe lumea alaltă m-aș duce, însă merită încercat. Trebuie să găsesc ceva să pot coborî, măcar să mai scurtez distanța asta mare ,gen distanța a patru etaje de bloc. Casa asta e imensă, ușa nu o pot sparge ,nu am cu ce, deci geamul a mai rămas. Văzusem în filmele de actiune unele fete care i-au cearșafurile după pat ,le leagă și așa își fac o sfoară, merită încercat ,dar unde găsesc eu atâtea cearșafuri că sunt doar două și una de la pătura ,dacă îi scot îmbrăcătura. Până jos mi-ar trebui cateva mai multe cearșafuri ,dar hai să le leg pe astea să văd ce îmi iese. Le-am legat și le arunc pe geam să văd până unde ajung, rezultatul este că ajung până la etajul 2 și dacă sar de acolo tot e periculos. Mai trebuie ceva macar pană la etajul 1 să ajung. Mă uit în dulapuri și minune ,mai găsesc două cearsafuri de schimb ,le leg și observ că ajung chiar la etajul 1, leg cearsafurile de piciorul patului și încerc să mă agăț de ele și să mă duc în jos, frica mă cuprinde când observ ce înălțime este pană jos. Încerc să nu mai mă uit în jos că deja mă luase amețeala și sper că asceste cearșafurile să nu se desprindă,  mie teamă.  Am coborât un etaj ușor, huuu,  și continui, ajunsă la etajul 2 știu ca mai e un etaj și după trebuie să sar încet să nu fiu nici observată de paznici din curte care sunt un pic la distanța de geamul ăsta. Noroc că nu s-au plimbat pe lângă casa că așa mă observau. Ajunsă la etajul unu îmi fac curaj și sar jos. Dar ghinionul cel mare al meu mă nimerește ,atunci când cad simt o durere imensă la piciorul cel drept. Mi l-am rupt cred, lacrimile apar pe obraz și simt că nu mai pot face fața acestei dureri, nu știam că sunt așa sensibilă la căzături. Încerc să mă ridic sprijinindu-mă de peretele casei și mă uit în jur să văd dacă e cineva, dar observ că e liber. Trebuie să merg dacă mai stau mult pot fi prinsă ,încerc să nu calc pe acel picior  și fac sărituri în față pe cel stâng. Întru în padure care ducpă ceva timp v-a duce  la autostradă . Aud pași care vin spre locul ăsta. Mă duc și mă arunc în cel mai apropiat tufiș. Doi pasnici de a lui Ryan vin și sunt surprinși când observă acele cearșafuri care le adia vantul, plutesc în aer. Unu din ei ridică telefonul lui din buzunar și sună de îndată pe cineva.

Convorbire telefonica :

Paznicul (P)  - Sefu avem o problemă cred că prizoniera a scăpat.
X:........
P: Imediat vom verifica  camera ei.
Celelalt paznic fuge spre casă ,cred că vrea să verifice dacă mai sunt în camera și cel cu telefonul vorbește încontinuu.
P: O vom găsi de a plecat. Vă așteptăm !
Și închide telefonul.
După ce cel de sus a ajuns la fereastră spune :
P: Nu e aici,  a scăpat !
Cel de jos care vorbea la telefon apăsă pe un  buton care îl avea la o telecomandă din buzunar și imediat un sunet de alarmă se aude afară, cât și în toată casa de unde paznici ceilalți vin imediat la cel cu telefonul.
P: Capete seci a scăpat, ne v-a omorî sefu.
Toți încep să se alarmeze și încep căutările ,stau și nu mă mișc ,deoarece o singură mișcare ar putea să dezvăluie unde sunt defapt. Aceștia încep să caute pe lângă casă ,doi deja au trecut pe lângă mine... Ce prosti!! :))))  Stau aici fără să mă misc de ceva vreme se pare că acum caută în fața tufișului meu, cred ca plec . Merg încet și sar, ajunsă la un copac mă ascund dupa el apoi aud un țipat și văd un furios Ryan...