RAPITORUL MEU

Colierul

Țipătul lui Ryan îi sperie pe toți, toți   dorind  să fugă din calea lui de ar putea.
Ryan: Cum sa fiți atât de impecilii? Atât de fraierii?  De ce credeți că v-am lăsat să o păziți? De ce vă plătesc ,când nu sunteți buni de nimic???  Prostiiloor.
Unu dintre gardieni începe să vorbească ,deși vocea îi tremură cu fiecare cuvant care îl scoate:
Gardianul: Domnule, ne pare exstrem de rău ,dar chiar am asigurat zona și nu ne-am gândit că ar putea sări de aici și să scape vie. Ne pare rău, am cautato prin zonă ,dar chiar nu am găsit nici o urmă ,asta însemnând ca e prin apropiere.
Deși recunosc că acest gardian e bun pentru că adevărul este că chiar sunt în apropiere de ei.
Ryan: Ascultați bine la mine, spune Ryan exstrem de nervos și înțepat la glas. Dacă nu o găsiți în două ore vă împușc pe toți și nu o să îmi pese dacă aveți familii s-au nu. Și ca să fiu sigur că nu voi primi o reclamație pe seama că e posibil să vă fi omorât ,eu vă omor și familiile ca să nu mai existe sange de al vostru pe acest pământ. S-a înțeles?
Gardienii (în cor)  : Da, sefu!
Tipul ăsta e nebun, cum să le omoare familiile și pe ei din cauza că m-a pierdut pe mine. Ei nu au nici o vină că el m-a răpit. Ei doar execută ordinele murdare ale lui Ryan.
Ryan: Și nu mai stați ca statuile și căutați că de nu o găsiți s-a zis cu voi.
Gardienii încep să mă caute răscolind chiar și tufisul unde am stat pana să mă duc după acest copac. Piciorul mă doare îngrozitor și nu știu cum să mă deplasez mai departe fără sa fiu observată. Încerc să mă mișc pentru a iesi din această încurcătură și să pot să mă duc spre autostradă. Simt pași care se îndreaptă în direcția unde sunt eu și deodată inima îmi stă pe loc, asemenea frică nu am mai simțit niciodată. Inima și corpul mi-au rămas înțepenite ,iar teama a început să mă cuprindă treptat. Mie frică că mă vor găsi ,dar sper să nu se ajungă acolo și încep să măresc pașii ,deși îngrozitoarea durere de picior nu prea îmi perminte. Pași mei rapizi mă duc un pic mai departe de pașii celor care veneau înspre mine, eu ascunzându-mă într-un  tufiș mai îndepărtat de copac. Sper să nu caute și aici s-au măcar să nu vină în direcția asta. Tufișul e destul de des ,doar e vară toate plantele sunt bogate în frunze. Respirația începe să se intensifice, deoarece aud pașii apropindu-se de mine. Nu din nou!!  Si deodată aud niște voci.
Gardieni : Căutați în jur,trebuie să fie prin zonă. Nu avea când să ajungă departe. Mă miră că nu s-a lovit de la înălțimea de unde a căzut.
Să crezi tu domnule că nu m-am lovit, dar nu am de gând să mă arăt vouă, voi ramane ascunsă chiar dacă v-a trebui să îndur atâta durere.
Gardian: Sefu, trebuie să vedeți ceva.
Ce oare?  M-a văzut?  Sunt moartă!  Doamne nu mă lasa acum!!
Gardianul : Ce e Cristian? 
Aaa deci așa îl cheamă pe acel gardian tinerel. E dragut păcat ca nu e deloc prietenos.
Ochii lui albastrii și corpul bine construit se pare că petrece mult timp la sala la cum arată. Ce faci, Nora??? 
Planeta către Noraa!!!  Nu te poți îndrăgosti de un gardian care ajută un criminal să te gătească. Ce e în capul meu??
Cristian: Uitați acest colier.
Ooo nu, acela este colierul care mi la dăruit bunica mea. Înainte să moară..... Deja mă apucă dorul de bunica mea, înainte petreceam atat de mult timp la ea, încât și vacanțele de vară și iarnă nu treceam pe acasă și stăteam la ea, era așa de bine cu bunica. Ooo nu, acel colier e ultimul și singurul lucru care mi-a rămas de la ea, nu îl pot lăsa pe mâinile oamenilor ăștia. Bunica, odorul meu cel mai mare.....  O să i-au acel colier, nu contează, da v-a dura ceva s-au dacă voi fi vazută tot nu voi lăsa colierul ăla aici. Îl voi lua și voi pleca cu el fie că o să mor ,dar tot o să îl am. Aștept să observ cine îl ia și îndată ce seful gardienilor se uită la el acesta înmânează colierul unui gardian de lângă Cristian și acesta îl bagă în buzunarul său. Bun acum trebuie să gasesc momentul când acel gardian v-a putea fi singur și neatent. Să îl pot lua înapoi. Urmăresc acest gardian și mă furisez pe lângă el de o ora ,dar nicidecum nu rămâne singur. Deodată o voce cunoscută apare în apropiere e Ryan.
Ryan: Tic Tac, timpul trece și voi și familile voastre începeți să muriți cu fiecare minut care se scurge.
Seful Gardienilor : Sefu, noi am găsit un coiler în zonă asta, am căutat prin jur și nu am găsit-o încă, dar e prin apropiere de acest colier a picat pe aici.
Ryan: Dar și la îndepărtare să căutați capete seci, că ea poate se duce la autostradă și voi stați aici ca prostii.
Gardianul: Dar domnule la autostradă am pus oameni, daca v-a ajunge acolo o vor vedea ,nu știe ce o așteaptă.
Ryan: Așa sa fie sper, că de scapă v-a omor și pe voi și pe ei. Dă-mi acel colier!!!!
Gardianul scoate colierul bunicii din buzunar și îl dă lui Ryan. Acesta îl ia și se uită la el analizându-l în profunzime.
Ryan: Acest colier chiar valorează o sumă frumușică, se pare că aceste floricele care sunt pentru decor sunt construite din rare rubinuri de culoare neagră. Dar mă întreb de unde a avut ea bani de o asemenea capodoperă vestimentară? 
Gardianul: Pai familia ei nu este una săracă domnule.
Ryan: Aici ai dreptate Ricardo.
Deci seful gardieniilor e Ricardo , dacă vă întrebați, dacă e tânăr s-au bătrân e tânăr din mirarea mea toți gardieni lui Ryan sunt tineri și chiar perfecți la corp.
Ryan:  Înseamnă că v-a trebui să îi jefuim familia ca să punem mâna pe bani lor, deja mă gândesc să vând acest colier ,fac ceva bani pe el plus ea nu v-a stii dacă o voi prinde, ea v-a crede că l-a pierdut.
De parcă nu aș auzi ce vorbește... Deodată mă dezechilibrez și cad fix când încercam să mă ascund după copacul de lângă tufis.
Ryan aude și vine spre mine. Nu mai pot sta mă v-a găsi și încep să o i-au la fugă și el în urma mea.
Ryan: Nora stai!!
Dar nu stau ,deși piciorul mă doare îngrozitor și fiecare pas care îl fac cu el e înjunghiere pură ,alerg ca o descreierată prin padurea asta. Deodată dau de un bolovan care mă împiedică și capul meu aterizează pe ceva dur, simt un lichi cald care cade în jos pe față mea și văd cum Ryan ajunge spre mine. Amețeala și durerea de cap și de picior își fac simțită prezența. Ploapele  mi se închid încet chiar dacă eu nu vreau și... Negru.