RAPITORUL MEU

Necunoscut

Perspectiva Ryan:

Vad... Vad... Copii împreună cu Clara intrând in salon pe cealalta usa... Acum e acum, ce am sa le spun?  Sunt atat de tristi si vor fii si mai tristi cand vor afla adevarul. Apare si Marco dupa ceva timp in care Clara se uita la mine bulversată, cred ca si-a dat seama de tot.
Eric: De ce mami înca doarme? 
Clara: Off, puiule..
Sophia: Mami nu mai e la aparate ca de obicei..
Eric : Observ asta. Si-a revenit si asteptam sa isi revina?
Ryan: Nu chiar..
Ma duc spre copii mei si ii i-au in brate, nu am sa ii mint, trebuie sa stie tot.... Chiar daca e dureros...
Ryan: Copii am o veste proasta sa va dau, nu e una usoara...
Eric : Pleci din nou la Cristina? 
Ryan: Nu, fiule...
Eric: Atunci?
Ryan: De data asta mami pleaca într-un loc mai bun...
Sophia : Atunci vom merge cu ea cand se va trezi.
Ryan : Nu se va mai trezi, asta e ideia... Hai sa ne luam la revedere de la mama voastra copii!
Eric : Nu vreau acasa, vreau sa stau cu mami pana se trezeste!
Sophia : Si eu la fel!
Felix: Si eu,, vleau " cu mami!
Clara : Copii suntem destul de mari sa înțelegem ca mama voasta a plecat in,,lumea celor drepti", eu si tatal vostru o sa va fim aproape mereu. Sa înteles?
Sophia : Adica mami a murit?
Clara: Da... Condoleanțe!
Clara începe sa plângă de fata cu mine si copii la fel si Marco.
Eric : Mami ne-a părasit?
Ryan: Din pacate da, fiule..
Sophia se uita catre Nora si ramane blocată sub privirile noastre cade pe gresia rece. Clara se duce la ea la fel si eu, Eric a ramas si el ca o stâncă, Felix o ia de mana pe Nora si plânge, totul este un haos in jurul meu si nu stiu ce sa fac. De ce mi-ai facut asta Nora?
Clara : Ma duc sa aduc un medic.
Ryan: Ok..
O i-au pe Sophia in brate si o pun pe patul de langa patul Norei. Ma duc spre Eric in el nu schiteaza nici un gest.
Ryan: Fiule?  Esti bine? Sunt aici amice! Sunt cu tine!
Clara revine in sala cu un doctor, Marco il ia pe Felix in brate si se aseaza pe scaun, iar in bratele Clarei apare Tara abia trezita din somn.
Doctorul: Ce au patit?
Ryan: Mama lor a murit, adica sotia mea..
Doctorul : Înțeleg... Condoleanțe!
Ryan: Multumesc!
Doctorul o analizeaza pe Sophia apoi întoarce capul spre Eric.
Doctorul : Fetita este bine, doar a lesinat.. Insa baiatul de cand sta asa?
Clara: De cand a aflat vestea..
Doctorul : Pustiule, hai sa iti dau o bombonica!
Eric nici nu se misca, ce a patit fiul meu? Va rog, copii numai voi sa fiți sanatosi, asta contează acum..
Doctorul il ia pe Eric pe sus si il aseaza langa Sophia.
Doctorul : Trebuie un pshiolog pentru baiat si restul copiilor inafara de bebelusa, bebelușa nu stie pierderea însa simte tristetea si dorul de mama, le lipseste mama la toti într-un fel.
Ryan : Ce sa fac doctore?
Doctorul : Sa fii si mama si tata pentru ei, asta va merge si va fii de aici încolo. Trebuie sa fiți mai tare decat ei! Daca reușiți asta, va fii bine!
Ryan : Fac orice numai ca ei sa fie bine, asta ar fi vrut si Nora..

..... Dupa 2 luni.....

Inmormantarea Norei a fost un moment dureros nu doar pentru copii, cat si pentru mine si aptopiatii ma asteptam mereu ca totul sa fi fost un vis, dar nu era sa fie asa...
Eric, Sohia, Felix s-au schimbat mult, numai asculta, nu se mai joaca, nu sunt fericiți, plâng mai mereu dupa Nora asa cum fac si eu uneori... Nu imi vine sa cred ca a trecut atata timp si înca nu pot crede asta.. Cat rau a făcut plecarea ta Nora... Nu mai avem cuvinte...
Clara: La ce te mai gandesti Rayn?
Ryan : Mai speriat!
Clara : Stiu..Scuze!  Stiu ca iti este greu chiar daca nu spui..
Ryan : Imi este.. Am ramas cu copii de unu singur, nu ma vait de asta, dar nu e usor mai ales cand ei înca suferă dupa mama lor...
Clara : Off.... E greu si pentru mine, Nora a fost cea mai buna prietena care am avut-o din copilarie.. Înca imi este greu de tot ce sa întamplat, totul a fost prea rapid si prea dureros pentru noi toti.
Ryan: Da.. Marco ce face?
Clara: La munca, e trist, el petrecea ceva timp alaturi de Nora, plus gandul lui e ca din vina lui, Nora a plecat.
Ryan : Nu e vina lui, asta a fost destinul..
Clara : Destin crud...
Ryan : Da..
Clara : Am adormit copii adineauri... Cred ca au nevoie de tine cel mai mult in anii astia pana se acomodează cu plecarea Norei..
Ryan : Da, le voi fii mereu aproape macar asta sa  fac bine pentru Nora.
Clara: Trebuie sa plec, ma astepta si pe mine fetita mea Mia, acasa.
Ryan: Stai calma, ma descurc cu ei, m-am obisnuit cu ei de la înmormantarea  Norei e greu dar na...
Clara : Domnul fie cu tine, Ryan!
Ryan : La fel si cu tine!
Clara iese din camera asta monotona a mea si pleaca spre casa ei.. Ce noroc pe ea nu a pierdut nimic special..
Oare de ce viata e asa de dura cu unii dintre noi, iar pe altii ii pupă?...
Chiar e asa greu sa supravietuiesti diferit fara de altii? Eu mereu am fost diferit, dar e greu sa fii ca mine...
Mie asa dor de tine, Nora...!

Strada Hell 1995, alea 233.  Perspectiva Necunoscută:

Necunoscutul: Abia acum începe distractia papusa... Va fi asa cum mi-am dorit de cand te-am întalnit. Am lupatat si te-am castigat cinstit asa ca  razbunarea este deja foarte dura pentru cei care m-au aruncat ca pe o cârpă... Abia acum începe joaca, una fara cusur, dar tot ce trebuie!!