RAPITORUL MEU

~Vestii rele~

Perspectiva Nora :

Aceste doua luni m-au secat pe interior, nu e noapte sa nu ma gandesc la copii mei, la Ryan, la Felix, Max, toti cei apropiati, mie dor de casa de parintii mei de tot, Dylan încearcă sa imi implineasca orice dorinta pentru a ma face fericita insa nu sunt bine deloc, de cateva zile simt o apăsare pe sufelt si inima mea a batut destul de prost insa in ziua de astazi mi-a batut asa puternic inca simt ca ceva rau sa intamplat dar nu stiu ce! Gandul ca copii mei nu sunt bine imi apare mereu in mine si uneori ma doare si sânii, cred ca e simtul matern de dor, tot ce este in jurul meu nu ma face fericita ca si fericirea de a imi vedea copii aproape si persoana iubita. Dylan ma mutat din Miami, a spus ca in acel oras e posibil ca Ryan sa ma găsească si are dreptate, ne-am mutat in Florida, departe de ei, de tot!
Viata mea deja e foarte dura, trebuie sa suport pe Dylan, desi inainte il mai suportam cat de cat acum imi e scârbă de el, a incercat sa ma atinga acum cateva seri din cauza ca a venit beat manga de la un bar, e dus cu pluta omul asta! Nu a putut ma atinge deoarece m-am închis in baie si am adormit acolo, pana dimineata cand sa trezit si si-a cerut scuze de cateva ori pana am deschis eu usa la baie ca sa fiu sigura ca nu mai e amețit.
Ma tine aici insa cu forta ca daca ar fi dupa mine as pleca in orice moment la copii mei. Sper ca ei sa fie bine oriunde ori fi!
Usa de la camera mea se deschide si pe ea intra Dylan, imbracat la costum negru, zambeste si ma priveste ciudat.
Nora : Ce vrei? Ce cauti in camera mea acum?
Dylan: Pisica are ghiare, interesant!
Nora : Ai ajuns atat de josnic!
Dylan : Poate cu timpul voi fi preferat de tine.
Nora : In veci dupa cate ai facut!
Dylan : Ti-am promis ca uneori am sa te las sa iei legatura cu copii tai.
Nora : Da, insa de doua luni nu mai lasat! Nu asta ne era înțelegerea!
Dylan : Calmeaza-te! Am venit sa iti dau acest telefon si sa te las sa suni pentru 10 minute, ca sa iti vezi copii, ai grija ce vorbesti, tot ce zici se indreapta asupra ta!
Nora : Stiu, nu trebuie sa imi repeti acea chestie mereu!
Dylan:Ca sa nu uiti de aia iti spun!
Nora : Inca nu sunt bătrână si nici nebuna ca sa uit!
Dylan: Inca, bine zis!
Mie scârbă de omul asta nu stiu cat o sa mai stau asa fara sa răbufnesc, insa trebuie sa fiu dura, ca doar asa arat ca nu imi pasa prostiile sale.
Dylan: Imi dai pun pup unde vrei tu si eu iti voi da telefonul.
Nora : De ce as face asta? De ce nu imi dai telefonul ala normal?
Dylan: Si unde ar fi câștigul meu daca te las cu telefonul?
Nora :In fine! Iti voi da ca vreau sa vorbesc cu copii, imi e dor de ei, insa altfel nu ti-as fi dat, niciodata!
Ma indrept spre el si il sărut pe ambii obrajii ca sa ma lase sa vorbesc mai mult cu copii!
Dylan: Fata buna! Acum uite telefonul, nu mai mult de 10 minute, nu uita!
Nora : Nu uit, acum lasa-ma!
Pleaca din camera mea, cand inchide usa dupa el il apelez pe Ryan.
Ryan : Norraaa?
Nora : Slavă cerului ca ai raspuns la timp! Ce faceti? Ce fac copii? Imi e dor de voi!
Ryan : Cum de ai putut suna? Unde esti?
Nora : Mi-a dat telefonul pentru 10 minute, nu o sa stiu cand mai va pot suna!
Ryan : Nora asculta-ma putin, e foarte important!
Nora : Te ascult!
Ryan : Fata noastra e bolnava si asta din cauza ca sufera de dorul tau, trebuie sa vi langa ea mai repede asfel o poate da in alte boli mai periculoase, fiul nostru e bine dar iti duce si el lipsa. Fata noastra a leșinat de abia acum cateva minute a plecat doctorul.
Simt ca ma prabusesc, nu imi vine sa cred, trebuie sa fiu langa fata mea asfel se va îmbolnăvi rau, dar cum?
Nora : Da-mi la telefon!
Ryan : Nu pot acum, ambii dorm! Unde esti?
Nora : Nu iti pot zice am telefonul ascultat!
Ryan : Nu contează, te voi gasi!
Nora : Stiu asta! Nu o sa stau nici eu cu mainile in san, voi veni cat se poate de repede la fica mea! Intelegerea aia cade cand copii sunt in pericol!
Ryan : Incerc si eu incearca si tu, trebuie sa vi, nu mai poate sta mult asa.
Nora : Stiu, chiar sunt foarte suparata, de asta mi-a fost rau zilele astea se pare.
Ryan : Ai simtit?
Nora : Simtul matern este prezent mereu, insa nu stiam de ce e asa suparat, acum știu...
Ryan :Wow, nu stiam ca poti simti asta!
Nora : Eu i-am nascut si purtat deci am o legatura cu ei.
Ryan : Observ!
Nora : Citeste-i povesti Sophiei! Eu asa o linisteam uneori.
Ryan : Mulțumesc de sfat!
Nora : Cu placere!
Ryan : Te voi gasi Nora, nu conteaza cat imi va lua, te voi gasi si vom fi din nou o familie, iti promit!
Nora : Si eu iti primit ca voi face tot ce e posibil sa fim din nou aproape!
Niste pasi se apropie de usa mea, usa este trantita de perete si cred ca si Ryan aude asta.
Dylan:Timpul a expirat, da telefonul!
Ryan : Il omor de te atinge sau ceva!
Dylan: Usor durule, nu ai ce face altceva decat vorbi!
Nora : Lasa-ma sa imi i-au la revedere!
Dylan: Ai avut destul timp, nu crezi?
Nora : Te rog..
Isi da ochii peste cap, respiratia furiosa a lui Ryan este auzita in difuzor.
Nora : Voi fi bine, ai grija de copii!
Ryan : Si tu ai grija de tine!
Nora : Iti promit!
Ryan : La revedere!
Nora : Pa! Pe curând!
Nu apuc sa mai zic ceva ca telefonul imi este smuls de la ureche si apelul lui Ryan închis, Dylan baga telefonul in buzunarul lui si pleaca din camera fericit, trebuie sa ajung la fata mea cu orice preț!