RAPITORUL MEU

Amnezie

Perspectiva Norei :

Capul... Capul meu... Ce e durerea asta îngrozitoare? 
Mă ridic cu greu, ridicată în acest pat îmi simt capul destui de greoi, iar camera parcă se învârte cu mine. Mă așez la loc și mă uit spre tavan . Ciudat asta nu pare să fie nici pe departe camera mea. Mâna mă doare și ea ,la fel ca piciorul drept. Ce se întâmplă cu mine și unde sunt?
Mă uit atent și observ ca am o perfuzie în mâna. Asta e ciudat, nu țin minte să fi răcit. Și o perfuzie într-o camera ,nu prea am văzut în general la spital se văd astea. Frica mă cuprinde, sufletul meu știe destul de bine că teama mea de ace mă înnebunește ,îmi vine să țip ,dar rămân blocată ,simt că nu am putere să fac asta. Tot ce îmi amintesc este că alergam, dar nu știu de ce și deodată am văzut negru. Oare unde e mama să mă bată la cap? Și de cand stau în acest pat?  Nu îmi amintesc să fi ne mutat în altă casă. Parcă stăteam singură ,dar apartamentul meu nu este așa. Deodată o ușă se deschide și văd cum un baiat intră și se uită la mine mirat. Cine e el?
Baiatul: Ryan s-a trezit Nora,  strigă el așa de tare de îmi sparge timpanul.
Vine spre mine se așează lângă pat și mă privește.
Baiatul : Bună, eu sunt Aless. Sunt doctorul tău. Cum te simți?
Am un medic, dar ce am pățit de am un medic???  Și unde sunt părinți mei?
Aless : Nora ,te simți bine?
Nora: Ce caut aici?  Ce am pățit?  De ce mă doare capul și tot corpul și unde e mama s-au tata?
Aless se încruntă la mine ,asta e ciudat. Pe ușă intra un alt băiat ,dar față de Aless acesta e frumos și pe lângă asta e mai elegant ,dar privirea lui și poziția sunt reci.
Ryan: Ce face?  Cum se simte, spune-mi Aless!!
Aless: Hai să o lăsăm pe Nora să se trezească încet ,până atunci hai să vorbim pe hol.
Ryan: Ok.
Cei doi ies să vorbească însă ,nu înțeleg, de ce nu au vorbit și aici ? În fine, băieți ăștia necunoscuți. Încerc să mă ridic, dar nu reusesc, mai bine stau un pic așa poate îmi revin treptat. Dar acel băiat cine este ? Se pare că trebuie să aflu de la ei adevărul...

Perspectiva Ryan :

Ajuns pe hol cu Aless nu departe de camera Norei, începem să vorbim.
Ryan: Deci ce vroiai să îmi spui?
Aless: Frate , îmi pare rău să te informez, dar Nora are amnezie.
Ryan : Ce??
Aless: Ți-am zis eu că aceste căzături sunt periculoase !
Ryan: Da,mi-ai zis!  Și acum ce??  Nu își mai amintește de mine??
Aless: Nu, vrea să își vădă părinti.
Ryan: Las pe mine, vorbesc eu cu ea.
Aless : Ai grijă ce îi spui să nu o superi, oricum e destul de afectată.
Ryan: Știu!  Însă Aless cat îi ia amnezia asta?
Aless : La cum arată e temporală ,v-a lua ceva timp până își amintește, de ce?
Ryan: Cum o fac să își amintească?
Aless: Încearcă să îi reamintești ,dar nu prin spuse și fapte, încetul cu încetul ,își v-a aminti ea ,ai să vezi !
Ryan: Să sperăm!
Aless: Mă duc să dorm ,sunt frânt !Ai grijă cum te comporți cu ea ,iar dacă apar probleme ,mă anunți!
Ryan : Da.
Mă duc spre camera Norei ,încă nu îmi vine a crede că îngerașul meu nu mai mă știe. Intru pe ușă și îi zăresc ochiori săi ,urmărindu-mi mișcările.
Ryan: Bună.
Nora: Bună?
Ryan : Cum te simți? 
Și mă apropi de ea.
Nora: Rău ! Ce mi s-a întâmplat?
Ryan: Ce îți amintești?
Nora: Păi alergam și   văd negru apoi..
Ryan: Ai cazut cu capul într-un bolovan.
Nora:Asta explică durerea mea de cap.
Ryan: Da.
Nora: Dar ce faceam de am căzut? De ce alergam?
Ryan: Vei afla la momentul potrivit.
Nora: Când?
Ryan : Când o să iți amintești !
Nora : Și cât trebuie să aștept să îmi aminstesc ?
Ryan: Nu știu...
E așa de dulce Nora, chipul ei angelic și corpul său perfect. O ador pe fata asta!  Dar acum ,fiind amnezică aș putea profita un pic de această situație.
Ryan: Nora trebuie să știi că eu sunt iubitul tău.
Nora: Iubitul meu?  Eu chiar am un iubit?
Ryan: Da, eu sunt acela.
Nora: Ok, promit că am să încerc să îmi amintesc de tine. Cum te numești?
Ryan: Ryan puișor Ryan,  iubitul tău!
Nora: Și eu cum te strigam?
Ryan: Păi îmi spuneai iubi meu, dragul meu și mai multe...
Nora: Ok...
Ryan: Stigă-mă cum vrei important e că trăiești !
Nora : Adevărat!  Care e starea mea?
Ryan: Ești amnezică cu amnezie temporală. Ai piciorul drept rupt și ai capul spart...
Nora: De la o căzătură s-au întâmplat atâtea?
Ryan: Se pare că da.
Nora: Deci sună ciudat pentru mine acum până mă obișnuiesc s-au amintesc, iubi, mă poți lua în brațe?
Ryan: Desigur ca da, dragă !
O i-au în brațe suindu-mă  în pat și încet ne și învelim cu pătura.
Nora: Mă simt așa de bine în brațe la tine e așa de cald și bine !
Ryan: Îți place?
Nora: Da ,iubirea mea !
Ryan: Mă bucur!  Hai ,te rog ,dormi !
Nora: Dar nu prea îmi mai e somn...
Ryan: Dragă am zis să dormi pentru că ești obosită după câte ai pățit.
Nora: Nu sunt.
Ryan: Nora am zis să dormi !
Îi spun asta cu un ton mai accentuat care se pare că o cam supără , deoarece îmi aruncă o privire urâtă.
Nora: Așa te comporți cu mine mereu?
Ryan: Așa cum?
Nora: Urât.
Ryan: Nora , draga mea sunt iubitul tău ,știu ce e mai bine pentru tine, da?
Nora: Da. Ai dreptate poate exagerez !
Ryan: Tocmai aia făceai ! Hai dormi, ușor ,îngerule !
Nora mă ascultă în final, niciodată nu a făcut-o și acum e prima dată când face ce îi spun, se cuibărește la pieptul meu și își închide ochii ușor.
Adoarme după o perioadă de 20 de minute în care s-a cam mișcat pană și-a găsit o poziție ,după ce ea adoarme, adorm și eu deîndată.