RAPITORUL MEU

Tabloul

Perspectiva Nora:

Mergem mai bine de două ore pe această autostradă, totul este destul de diferit am plecat greu și singurul simț care îl am este faptul că copiii mei nu sunt alături de mine. Îmi e dor de Ryan, iar sentimentele mele pentru  el chiar nu s-au stins.
Dylan: In curând vom ajunge ai să vezi că o să îți placă foarte mult să locuiești cu mine.
Nora: Nu îmi va plăcea și tu știi foarte bine chestia asta.
Dylan :O să înveți să mă iubești cum îl iubești  pe el.
Nora : Ai vrea tu!
După o vreme de mers cu mașina aungem  in final pe o străduță care o ia printre păduri și mergem si mergem până dăm de o anumită vila care stă ascunsă chiar în mijlocul pădurii. Incredibil unde a putut își face el casa. Ne dăm jos din mașină și când picioarele mele fac contactul cu asfaltul pus de el lângă casa sa, simt răcoarea pădurii fix bătând în pielea mea, o răcoare ce se simte până în suflet, ignor tot peisajul din fața mea. Dylan se dă jos din mașină, vine înspre mine și mă prinde de mână trăgând-ma  după el. Puterea sa ma târăște la propriu până la ușa din fața casei ajunsă acolo, el scoate din buzunarul pantalonilor săi,  o cheie, care   deschide ușa cu aceasta, Deschizând ușa mă împinge forțat în casa sa, apoi intră și el după mine, mă uit în jur și observă o casă de lux un pic mai mare la intrare  decât casa lui Ryan, privirea îmi este căzută pe un tablou care își face apariția în fața peretelui de la intrare acolo văd un Dylan diferit este la braț cu o femeie care seamănă la fel.... ca...... mine. Chiar nu mai înțeleg absolut nimic, acea femeie din tabloul acesta seamănă puțin cu mine însă este fericită alături de Dylan. Dar de ce Dylan nu mai sta cu ea? Unde este această fată și de ce o ține ascunsă de lume? Nu mi-a  povestit niciodată despre ea!
Dylan : Îți place aici? Nu e așa că e un loc frumos, unde e ai putea să îți refaci viața!
Nora : Dylan cine persoane în tabloul acesta?
Arăt eu spre tabloul de pe peretele acesta, fața lui se schimbă complet de parcă nu se aștepta să îl întreb despre asta. Ba din contră, e furios și nu l- am văzut niciodată atât de supărat cum e acum, acest tablou pur și simplu la schimbat complet ce e așa ciudat la acest tablou e faptul că acea fată seamănă cu mine,si faptul că el nu vrea să vorbească despre ea iar când am arătat tabloul pur și simplu a încremenit .Ce se întâmplă cu tine, Dylan?
Dylan: Nu cred că e treaba ta să te amesteci în lucrurile personale ale oamenilor. Ce ar fi bine să îți vezi de treaba ta! Și să te faci comodă în noua ta casă, pentru că de acum încolo vei locui cu mine și nu știu cum locuiai până acum cu Ryan, însă la mine se schimbă foaia o să vezi despre ce vorbesc, așa că fie fată cuminte și ascultăta ce zic eu ca să nu păți ceva rău!
Nora: Nu știam că un simplu tabloul, îți poate oferii atâtea sentimente furioase, sentimente pe care tu pur și simplu nu le-ai arătat niciodată!
Dylan: Să înțeleg că vrei să știi cine este acea persoană din tabloul, nu?
Nora: Ai presimțit bine, dar vreau să cunosc cine este acea persoană din tablou care seamănă cu mine!
Dylan : Este fosta mea iubită, Sara!
Nora:  Unde este acum, ea?
Dylan : In momentul de față ea este un înger, și sper ca peste mulți ani atunci când eu voi muri să ne putem regăsi așa cum eram odată!
Nora: Cuvintele care mi le spui sunt acele cuvinte care le spun o persoană care este îndrăgostită. Tu chiar o iubeai pe fata asta, nu?
Dylan :Da, însă acum nu mai e printre noi!
Nora : Ce crezi că ar spune ea când ar afla că tu mai rapit de lângă copiii mei de lângă persoana care iubesc?
Dylan : Daca ea mai trăia sigur ar fi fost supărată pe mine dar ea nu mai este  aici, și viața mea merge înainte până când o să o reîntâlnesc din nou.
Nora : Păi daca ea, seamănă cu mine atunci de ce mai ales pe mine dacă încerci să o uiți pe ea?
Dylan : Nu am încetat niciodată să o uit, însă nu o pot aduce înapoi, și tu stii asta, imi e  dor de ea și o iubeam mult, însă ca să nu mai simt durerea ei, acum că am găsit o persoana care seamănă cât de cât cu ea și am să fac să rămân cu mine, pentru a umple golul lăsat de Sara.
Nora: Deci eu sunt acea persoană care îți va umple golul lăsat de Sara?
Dylan:Da.
Nora : Asta e o nebunie! Nu poți face asta nu! Nu poți face asta mai mult ca sigur nu ar vrea ca tu să fi așa ești diferit și când erai cu ea nu făceai lucrurile care le faci acum!
Dylan: Păi ca să nu mai fie dor de ea rău, încerc să fac lucrurile care atunci nu le făceam!
Nora : Asta e de-a  dreptul absurd!
Ma privește ciudat, nu îmi răspunde la privirea mea urâtă din ochii, cred că am trezit o amintire neplăcută a lui și încearcă să se ferească de tot ce a trăit el în trecut cu persoana iubită de lângă el care nu înțeleg de ce a murit, însă voi afla! Nu o să îl las să fac aceeași chestie și cu mine dacă el a omorât-o!
Nora: tu ai omorât-o? Tu ți-ai  omorît propria iubită?
Dylan :Nu.
Nora :Atunci cine?
Dylan : A fost un accident, a făcut accident cu mașina a intrat într-un   stâlp de electricitate și stâlpul a căzut jos din cauza loviturii producând un subcircuit care a electrocutato și pe ea și mașina, iar mașină a explodat. E îngrozitor!
Dylan chiar plânge, lacrimile sale năvălesc obrazul său, parcă suntem întru un film de drama. Chiar îmi pare rău pentru pierderea lui însă trebuie să înțeleagă că am și eu pierdere dacă mai stau mult cu el!
Poate dacă îl fac să înțeleagă chestia asta mă va lăsa să plec din nou la Ryan!