Perspectiva Norei :
Ryan intră pe ușa cu pasi lui apăsați ,auzindu-se deîndată ce se mișcă, ajuns în fața patului unde stau eu,un zâmbet își face apariția pe fața lui, un zâmbet pervers.
Nora : La ce te holbezi?
Ryan : La tine.
Nora :Nu te mai uita așa !
Ryan : Așa cum?
Nora : Așa cu acea fața zâmbitoare.
Ryan : Aaa deci mă analizezi.
Nora : Poate.
Ryan : Casa mea, regulile mele păpușă!
Nora: De crezi că o sa ascult de tine, te înșeli amarnic !
Ryan: Mai vedem noi! În casa asta există doar un singur sef și eu sunt ăla.
Se apropie de pat și se pune lângă mine.
Nora: Ce crezi că faci?
Ryan: Stau lângă tine, vro problema?
Nora: Da.
Ryan: Care?
Nora : Păi sunt mai multe...
Ryan : Le ascult!
Nora : Prima la mână, de ce mai adus aici? A doua : de ce mai legat? Ție frică că te pot bate de mă legi?
Ryan începe să râdă.
Ryan: Păi ți-am zis de mine ,nu scapi prințesă. Plus te-am legat pentru că nu ești cuminte și vei vrea să fugi din nou. Și nu îmi e frică de tine ști asta, nu ai nici o putere asupra mea.
Nora : Adevărat, nu am, dar am creier, gândesc bine.
Ryan: Da , adevărat . Dar de data asta nu vei mai putea scăpa nici dacă ești savant.
Nora: De ce nu?
Ryan: Am montat cameri de filmat în toată casa , plus ai doi paznici la ușă și restul după hol care urmăresc să vădă dacă mai pleci. Stai aici legată nu ai șansă să pleci.
Nora: Nu pot sta așa o eternitate!
Ryan: Dacă nu vei mai încerca să fugi poate am să te dezleg.
Mâinile mă dureau îngrozitor, lanțul strâns cu putere de mâna mea aproape îmi bloca și sângele să circule, mă și învinețisem.
Îl văd pe Ryan că se ridică din pat și dă să plece spre ușă.
Nora : Ryan, stai!!
Ryan se întoarce spre mine.
Ryan: Da?
Nora: Te rog ,dezleagă-mă ,mă dor mâiniile foarte tare.
Ryan schițează un zâmbet pe față si se îndreptă spre ușa.
Nora : Unde crezi că te duci?
Ryan: Treaba mea, păpușă!
Nora: Dezleagă-mă!!!
Ryan: Asta e pedeapsa ta pentru ca ai încercat să scapi de mine. Deci nu te voi dezlega .
Nora: Esti nebun? Mă doare rău!
Ryan: Ți-ai făcut-o cu mâna ta!
Nora: Dezleagă-mă!!
Ryan: Încerci degeaba, mă întorc diseară, sădere ușoară în pat.
Nora: Nu mă lasa așa !
Ryan pleacă fără să mai asculte, ușa se trântește si se aude și cum este închisă cu o cheie. Durerile de la mâini persistă dupa 2 ore de stat așa încep să plâng de durere și mă ia amețeala.
Nu o să mai pot rezista mult așa.
Au trecut opt ore de când Ryan a plecat, nimeni nu a venit la mine. Îmi e sete și mie foame.
Aud niște pasi venind după hol și ușa se deschide... E Ryan.
Ryan: Ți-a ajuns pedeapsa, prințesă !
Nu îi răspund. Mă vede că plâng.
Ryan: Of, acum nu mai vorbești cu mine, nu?
Tac și îl las să vorbească.
Se apropie de mine ,se pune în pat și îmi atinge piciorul.
Încerc să mișc piciorul ,dar mâna lui e prea grea.
Ryan: Dacă nu vorbești ,nu o să știe nimeni ce vrei ,deci ,oricum ,până la urmă tot o să vorbești ,ori de bună voie, ori forțată.
Tac și nu spun nimic.
Deodată se apropie de mine și mă sărută pe gât , rămân blocată.
Nora: Ryan, ce crezi că faci? Da-te de pe mine. Acum!!!!
Ryan : A deci știi să vorbesti ? :)
Nora : Vorbesc doar cu cine merită.
Ryan : Eu merit mai mult decât toți.
Nora: Nu e adevărat !
Ryan se apleacă , spre mine și mă mușcă ,deodată tresar, mușcatura lui din jurul gâtului meu e foarte dureroasă ,încerc să mă zbat, dar degeaba ,zici că are fier în el omul ăsta. Lacrimile mele încep să apară pe fața mea.
Nora: Încetează, mă doare!
Ryan : De acum ține minte Nora ,de nu îmi vorbești așa voi proceda cu tine s-au poate mai rău.
Nora: Mai rău? În ce sens?
Ryan pune mâna pe sânul meu drept și îl strânge încet.
Nora : I-ați mâinile după mine.
Ryan : Ești doar a mea, să ți minte asta cât vei trăi.
Nora : Ești nebun!
Ryan: Nebunul tău!
Nora : Nu ești al meu !
Ryan : Ba da. S-au mai vrei o mușcătură?
Nora :Nu, te rog, nu mai mă mușca.
Ryan: Așa ziceam și eu.
Își ea mâna de pe sânul meu și scoate o cheiță din buzunar cu care îmi dezleagă mâinile. Catușele și lanțurile le ia , iar mâinile mele le trag spre mine, sunt așa de învinețite, îmi vine să îl omor pentru ce mi-a făcut, dar nu prea am șansă ,știind că el este cu mult mai puternic decât mine.
Ryan : Acum ești liberă cât de cât ,dar asta nu înseamnă că poți pleca. Dacă o dată vei mai încerca să fugi îți voi lipi mâinile toată viața de pat.
Ce spune el este deja prea crud deja îmi e frică de el.
Ryan: Ne-am înțeles Nora?
Nora: Da.... Spun oftând.
Ryan: Nu mai ofta atât că dacă vei fi cuminte nu îți voi face rău ,doar te voi iubi.
Nora: Nu vreau iubirea ta, vreau acasă.
Ryan: Acasă nu o să te mai duci vreodată ,băgați asta în minte. De acum încolo asta este casa ta și punct. Și de nu mă iubești, vei învața cum să mă iubești.
Ryan îmi pune mâinile pe obraz, mă trage înspre el și mă săruta pe frunte apoi pleacă din cameră.
Ce e cu tipul ăsta?
CITEȘTI
RAPITORUL MEU
AdventureCititi si vedeti :) Sper sa va placa prima carte facuta de mine. Cartea in curs de editare!!