RAPITORUL MEU

Reintalnirea 1

Perspectiva Nora :

Acel model ma enervat la culme, cat de tampita sa fi sa vi imbracata ca la un bordel si sa ai impresia ca un critic ca mine va trece tinuta ta cu vedea asta inseamna sa fi prea proasta, cati dracii mi-a facut, plus si celelalte modele proaste bata, ba prea grase ba prea slabe, ba prea imbracata prost, ba prea superficial, niciuna pe masura asteptarilor mele. Cand voi gasi pe cineva cu mintea la locul ei?
Calmeaza-te Nora nu te poti duce la copii tai nervoasa! Ei nu trebuie sa te vada ca o mama disperata. Incerc sa ma calmez cand pe usa intra un barbat.
Barbatul : Buna seara, doamna Nora!
Nora: Buna seara! Cine sunteti?
Barbatul : Am venit sa va anunt din incinta hotelului, copii vostri se simt rau si bona care ati angajato nu stie ce sa faca si ma anuntat sa va anunt.
Cand aud ce imi spune omul asta ma panichez atat de tare incat din disperarea care o aveam aprope inebunesc.
Barbatul: Sunt producatorul acestei emisiuni si programul vostru sa terminat, va puteti duce acasa linistita insa pana atunci un barbat a dat bani tuturor celor din emisiune ca vrea sa te intalneasca.
Daca acel om crede ca am timp de el cand copii mei sunt bolnavii asta sa nu se astepte.
Nora: Trebuie sa ajung la copii mei, alta data poate!
Barbatul: Va inteleg, doar 10 minute dura.
Nora: Nu sunt interesata!
Ma duc in cabina mea sa ma schimb pentru plecare, trec pe langa producator fara al baga in seama si ajunsa in cabina ma privesc in oglinda, sunt palida la fata, obosita cu cearcane si slaba mai slaba decat am fost vrodata. Stresul ma doboara zi de zi, pe langa slujba asta mai am si copii, nu sunt suparata ca copii mei exista, nu as spune asta niciodata, insa sunt suparata ca nu am pe cineva sa ma ajute, copii mei nu au fost bolnavii decat o singura data cand aveau 2 ani, insa atunci am angajat un medic sa ii supravecheze si asa s-au facut bine, insa aici nu stiu nici un medic si nici o persoana cunoscuta sa ma ajute cu vro cunostinta ceva. Ce ma fac cand ma voi duce acasa si copii mei vor fi tristi ca mama lor nu le-a fost aproape sau poate vor plange ca sunt bolnavi???? Incep sa plang in fata oglinzii, sunt derutata si tot ma doare, nu mai suport viata asta, singura mereu cu toate problemele. I-au buchetul de flori care l-am primit de la un fan si il arunc spre usa, la cati dracii am e normal. Imi sterg lacrimile cu mana si aud niste pasii. Am sentimentul ca cineva vede tot ce fac.
Nora: Oricine e in usa sa plece, nu am starea perfecta sa vorbesc cu cineva acum!
Un miros de parfum barbatesc cunoscut imi trezeste simtul trecutului. Asta e o nebunie, nu poate fi cine cred eu ca e, nu ma intorc cu fata spre usa astept raspunsul fara ca cineva sa imi vada fata trista in clipa de fata, toti vreau sa ma vada fericita.
Barbatul : Cineva e suparat azi se pare!
Acea voce, nu se poate e.. e... Vocea lui.. Nu se poate, cum ma gasit? De ce e aici?
Nora: Ce vrei?
Ryan: Inteleg ca esti un critic cunoscut insa nu iti permit sa imi insulti iubita si sa mi-o si faci de ras, mai inteles?
Iubita??? Are o iubita?? Ce repede ma uitat se pare... Asta mai trebuia sa aflu ca persoana care am iubito si am si copii cu el sa aiba pe altcineva cand eu imi dau viata sa cresc copii nostri. Nu am sa ma intorc spre el, noroc cu palaria mea si look-ul meu nou, nu o sa ma intorc ca vad ca nu ma recunoaste.
Nora: Uite ce este, nu am timp de iubita nimanui si nici nu imi pasa de iubita altora, am criticat asa cum trebuie pe oricine, acum daca nu va suparati iesiti din cabina mea ori voi chema paza!
Ryan:Pisicuta are colti, imi place!
Inca incearca sa filtreze cu mine si are si iubita, mitocan ca de obicei doar la el se gandeste, narcisitul de Ryan!
Nora: Pleaca! Nu am timp de tine, am copii care ma asteapta!
Nu mai ma schimb, imi i-au geanta si plec, trecand pe langa el rapid ca sa nu ma observe, acesta da sa spuna ceva insa ma grabesc spre copii mei, ma sui la masina care am lasato fix la iesirea din spate a cladirii ca sa nu intampin altii paparatii. Ma sui in ea, vad pe Ryan care vine grabit spre masina mea, insa este prea tarziu pentru el, accelez spre copii mei cu viteza. Ajunsa la hotel, personalul ma ia din masina si ma trece de reporterii nebunii, cum intru in hotel, oamenii care erau in hotel cazatii se uita la mine de parca nu au mai vazut vro femeie. Toti incep sa scoata telefoanele sa faca poze insa eu alerg grabita spre camera mea si in spatele meu vad niste fanii cu telefoanele in mana, intru in camera rapid si inchid usa, imi dau pantofii jos si las geanta in mijlocul holului si ma grabesc catre camera copiilor. Ajunsa acolo imi gasesc copii singuri in pat cu televizorul aprins.
Sophia: Mami..?
Eric: Mami ai venit?
Nora: Sunt aici cu voi dragilor! Ce va doare, puii mei?
Pun mana pe capul la amundoi si ard, ambii copii ai mei au febra si nu stiu ce sa fac, nu sunt deloc o mama expemplara si asta ma framanta in tot corpul. Ce sa fac? Sa sun salvarea? Nu, nu pot daca o fac paparatii vor vedea si peste tot se va scrie ca sunt o mama iresponsabila. Ma uit pe net si caut medici privati, gasesc un numar de telefon a unei doctorite, si o sun.
Nora: Buna seara!
Doctora: Buna seara!
Nora: Am nevoie de un medic pentru copii mei blonavi, sesizez ca nu sunt din Miami si ca nu ma descurc deloc la acest capitol am nevoie de dumneavoasra, fac orice, dau cati bani e nevoie insa va rog, veniti la Hotelul,, Delux", camera 220, va rog.
Doctora : Voi ajunge in 20 minute.
Nora: Va multumesc!
Inchid telefonul si astept acea doctora sa apara.
Nora: Cum va mai simtiti?
Eric : Eu ma simt foarte rau mami!
Ce face doctora aia de nu vine mai repede??? Mereu am fost o mamica singura si asta vad ca este foarte greu..
Dupa 20 minute doctora ajunge si le da copiilor mei o reteta, am trimis un bodyguard sa imi cumpere de la cea mai apropiata farmacie tot ce scrie pe acea reteta, doctora a spus ca e o raceala puternica si ca ar trebui sa imi tin copii in observatie si sa las serviciu pentru ei un timp pana se fac bine. Si aici are dreptate, copii au nevoie de mama nu de o mama care mereu e pe fuga si aproape e schiloada....
Cat despre Ryan, inteleg ca si-a facut viata, nu ma asteptam dar la cum este el, e ceva de asteptat. Oricum voi pleca cat mai repede de aici si sper sa nu il mai vad.