RAPITORUL MEU

Cu ea din nou

Perspectiva Ryan :

Parchez masina in fata casei mele, o privesc pe Nora care parca retraieste aceste amintiri de cand statea cu mine, copii sunt fascinati ca pot in final sta la o casa care nu e hotel, desi cred ca se vor obisnui mai greu am facut o camera separata pentru ei insa numai eu si Nora vom imparti camera😏. Ne dam jos din masina, Felix vine sa ne ajute impreuna cu noua menajera Samanta, copii se uita atent la ei deoarece nu ii cunosc, paza de la usa nici nu se misca si se pare ca copiilor mei nu le place oamenii care stau ca niste statui deoarece se incrunta la ei, Nora isi ia geanta si valiza in mana si paseste cu greutate pe treptele mici care duc spre usa de la intrare, il saluta pe Felix si pe Samanta si ei o saluta pe ea, apoi ne indreptam rapid spre casa, ajunsi inauntru, Felix si Samanta duc bagajele in camerele noastre, copii analizeaza casa urmariti de ochii pasnicilor din casa si Nora sta neclintita si serioasa privind copii.
Ryan: Samanta aratale copiilor camera lor si tu Felix la fel!
Samanta&Felix: Da domnule!
Copii ii urmeaza robotic si astept ca iubita mea Nora sa intrebe unde e camera ei sa vada ce surpriza va avea. Insa tace si nu spune numic de 5 minute. Apoi ma priveste ciudat nu arata nici un sentiment pe fata ei.
Nora: Unde e camera mea? 
Acum e acum de cand asteptam asta.
Ryan: In camera mea, nu mai stii drumul?
Nora: Poate ai vrut sa spui langa camera ta!
Ryan: Nu, Nora, noi vom dormi impreuna!
Ma priveste urat si simt ca daca privirea ei ar omorî, atunci as fi primul mort.
Nora: Nu pot sta aici!
Ryan: De ce?  Nu iti mai vrei colierul?
Nora: Normal ca il vreau insa nu asa... Am promis ca ne mutam impreuna dar nu am pomenit nimic ca vom sta in aceiasi camera. Nu asta ne-a fost intelegerea! 
Ryan: Pai ori faci ce spun ori pa pa colier!
Nora: Am facut ce mi-ai cerut, ai spus ca de ne mutam in aceasta casa stam mai mult de 10 minunte in ea si apoi imi vei da colierul, clipele s-au dus, deci da-mi colierul!
Are dreptate si m-am tinut de promisiune, scot din buzunar colierul acela si ma duc spre ea ma urmareste atent si apoi ma duc in spatele ei cand vrea sa se intoarca observa ca eu ii pun colierul la gat si ma lasa.
Ryan: Gata acum e la gatul tau acolo unde trebuie sa fie.
Nora: Adevarat! Deci unde e camera mea?
Ryan: Ti-am spus deja Nora, nu ma face sa spun din nou ca asfel te voi lua pe sus si te voi duce acolo.
Nora: Deci nu pot sa cred, cum poti sa imi faci asta?
Ryan: Sa iti fac ce?
Nora: Dupa ce stii ca sunt foarte suparata pe tine mai si procedezii de parca nimic nu s-ar fi intamplat.
Ryan : Ce ar fi sa lasam trecutul in trecut, Nora?
Nora: Usor de zis tie, nu tu ai suferit cat am patit eu!
Are dreptate dar nu inseamna ca nu mi-a fost si mie greu sa pierd persoana iubita si dupa sa aflu ca copii mei au crescut departe de mine fara ca eu sa stiu de existenta lor 4 ani.
Ryan: Amundoi suntem cam in aceiasi situatia, Nora, amundoi am gresit!  Tu ai ramas cu copii eu cu o noua iubita, tu ai nascut fara ajutor, eu te-am pierdut, tu m-ai pierdut si eu am omorat pe cineva, tu nu mai cautat, eu te-am cautat pe tine, tu stiai de existenta copiilor si ai stat cu ei la primi pasi, primele cuvinte si eu nici macar nu stiam de ei! Deci suntem la fel!
Nora: Poate ai si tu dreptatea ta!
Ryan: Normal! Acum hai sa nu mai facem mofturi ca niste copii si sa mergem sa ne odihnim pana cand copii nu ne vor gasi!
Ma priveste serioasa insa nu inteleg de ce nu se poate bucura de moment.
Ryan: Sa intamplat ceva, Nora?
Nora: Trebuie sa ma intorc la Paris.
Cuvintele ei lovesc pe o persoana lovita de un tun, daca crede ca va pleca se insala, nu o sa o las, nu de data asta, nu cand stiu atatea.
Ryan: Nu vei pleca!
Nora: E important! E vorba despre jobul meu!
Ryan: Cat eu muncesc nu mai ai nevoie de job.
Nora: Vreau sa am banii mei, nu sa depind de tine!
Ryan: Inceteaza!  Nu rezolvi nimic enervandu-ma, iti faci tie mai mult rau si copiilor astia ca o sa observe ca nu ne iubim ca o familie normala!
Nora: Familie normala nu putem fi Ryan! Vreau camera separata de tine si vreau ca serviciul meu sa continue!
Ryan: Si copii?  Unde ii lasi?
Sta si se gandeste profund si-a dat seama singura ca nu poate pleca!
Nora: E doar pentru cateva zile. Pot sa ti las tie? Poate asa va mai cunoasteti.
Ce??  Stai asa vrea cumva sa scape de mine si de copii, asta nu va merge asa, chiar de are serviciu trebuie sa fie respectata la munca deci nu cred ca ar lasa copii asa, ceva are plan, doar nu crede ca ma lasa acasa si ea se distreaza cu oricine gaseste, ar vrea ea.
Ryan: Nu pleci de aici, Nora!
Nora: Ce te apuca? De ce nu ma lasi? Daca suntem o familie ar trebui sa ma lasi sa fac ce vreau.
Ryan: Nu chiar orice! Cine stie ce ai in capusorul ala Nora dar nu o sa parasesti copii si pe mine pentru a te vedea cu cine stiu eu cine sau sa iti ei o vacanta!
Nora: Ce??  Eu nu imi parasesc copii, eu doar imi fac datoria mea la serviciu!
Ryan: Copii au nevoie de noi, acum, aici, nu altadata Nora!
Pe moment tace si ofteaza, nu va pleca si punct oricat vrea ea.
Nora: Vreau sa dorm!
Ryan: Bun si nevoie de calmare, vino dupa mine!
Nu apuca sa mai spuna ceva deoarece o trag spre camera mea de maini, intram in camera mea si o las sa intre incet.
Ryan: Cum ti se pare, am facut modificari?
Nora: Frumos si mie somn!
Ryan: Dormi aici!
Nora:Ryan vreau sa dorm singura!
Ryan: Nu cat sunt eu prin preajma!
Ne asezam amundoi in pat fara a face zgomot stand distanti, o privesc cum se agita ca nu poste dormi singura si sigur ma injura in gand insa dupa cateva minute observ ca a adormit, ma duc spre ea si o i-au in brate, se misca incet insa nu se trezeste si adoarme in bratele mele si eu adorm langa ea... Asta da viata!