daddy's little secret // 1

Capitolul 7

Din perspectiva lui Karen:

"Deci totul e bine acum între voi doi?" Trebuia sa zâmbesc fals fiindcă nu voiam sa îmi expun adevărată stare în fata ei, și am dat din cap aprobator în timp ce am luat ceasca cu ceai și am dus-o la gura.

Anna se bucura pentru mine, însă nu avea motive sa o facă. Cred ca nu mi-a mers niciodată mai rău în căsnicie decât îmi merge în ultima perioadă și doar ma abțineam cu greu sa nu izbucnesc în plâns în fata ei. Am fost învățată din totdeauna sa păstrez lucrurile din căsnicie, doar în casnicie. Nici mamei nu i-a mers bine în căsnicia cu tatăl meu, însă niciodată nu a spus nimănui.

"Doamnă. Am terminat sus curățenia." Fata pe care o angajasem acum un an de zile își terminase din nou treaba pe săptămâna asta și nu ii puteam fi mai recunoscătoare.

"Ai făcut și în pod? Harry a spus ca s-ar putea sa avem șoareci și e posibil sa fi făcut o foarte mare dezordine." Ea a venit în dreptul meu, având în mâinile ei slaba un burete murdar.

"Nu. Domnul Harry e în pod, probabil se ocupa el. Am vrut sa intru însă ușa era încuiată... Nu am vrut să-l deranjez..." Cred ca era vizibil și pentru Helen și pentru Anna ca privirea mea s-a întunecat deodată. Harry era la muncă. Trebuia sa vina acasă curând, însă nu acum. Acum nu avea cum sa fie acasă. Am stat în casa toată ziua, nu a intrat nimeni pe ușa aia astăzi în afara de Helen, Anna și Gabe când a venit de la școală.

"Înțeleg. Atunci ai terminat pe astăzi. Te conduc." I-am zâmbit respectuos Annei deși as fi dat-o în momentul asta afara din casa și am condus-o pe Helen pana la ușa.

Când am închis ușa în urma ei am rămas câteva clipe pe loc. Mi-am dus privirea spre scari și parca îmi venea sa plâng. Nu mai aveam niciodată sa urc pe scările alea. Am început sa învart de rotile scaunului pana ce am ajuns la baza lor și m-am forțat aud. Sa aud sunetele din pod. Mi-am închis chiar și ochii și mi-am ținut respirația, și ușor, ușor auzeam ceva. Era o voce subțire, nicidecum a lui Harry, care nu vorbea, ci parca cânta.

Mi-am simțit inima în gât. Cine naiba ar putea sa fie în casa mea? Era atat de liniște în casa în momentul acela, încat am țipat când ușa de la intrare a fost deschisa din cauza sperieturii. S-a speriat și el și aproape ca și-a scăpat servieta din mână.

"Ce dracu, Karen?" A spus, vizibil înfuriat ca îl speriasem si s-a apropiat de mine.

"Harry. Bine ca ai venit. Vino aici. Vino repede!" Nu știu de ce vorbeam în șoaptă. Poate ca îmi era frica ca ce era acolo sus sa mi audă și sa se oprească din cantat înainte ca el sa audă, și astfel sa ma creadă o nebuna. Nu a avut nicio reacție, ci doar s-a apropiat de mine. "Asculta. Asculta cu atenție. Poti auzi?" El s-a concentrat și s-a auzit din nou acel cantat. Era ca de copil.

"E din camera lui Gabe?" A întrebat.

"Nu. Gabe nu e acasă. E la un coleg. Doar asculta. E o... Fata... E... Vine din pod..."

"Trebuie sa ți se para."

"Ce? Adică nu auzi și tu? Adineauri ai zis ca e din camera lui Gabe.

"Aud, Karen, însă nu are cum sa fie din pod. Poate e de la vecini."

"Nu, am condus-o pe Helen mai deveme și afara nu se aude. Doar aici. Doar du-te sa verifici. Nu. De fapt, am sa sun la poliție."

"Nu!" A țipat atat de tare încât am tresit în scaunul meu și i-am întâlnit privirea întunecată. "Nu suni nicăieri. Ma duc sa ma uit." Și-a lăsat servieta pe canapea și a urcat scările.

Nu înțeleg de ce s-a înfuriat atât de tare.

Am stat în fata scărilor vreo zece minute, însă el nu avea de gând sa coboare pre curând, asa ca m-am dus înapoi la Anna, dandu-mi seama ca o lasesem singura de ceva vreme.

"Scuze, eu-..."

"Era doar un șoarece. S-a urcat pe cutii și a dat o cutie muzicala jos. Aia se auzea." Harry a intrat imediat după mine în camera și m-a luat prin surprindere. Am expirat ușurată. Harry a salutat-o în trecere pe Anna și mai apoi a dat sa plece.

"Unde pleci acum?"

"Sa rezolv chestia cu șoarecii." Nu i-am mai spus nimic șia simțeam ușurată ca era acasă. Începeam sa ma tem sa fiu singura. I-am zâmbit Annei și ne-am întors la discuțiile noastre.

_____________________________________

M-am bucurat extrem de tare când am vazut ca am trecut deja de 1000 de lecturi, fiind abia la al șaptelea capitol. Ma bucur de asemenea că va place cartea. Va îmbrățișez cu drag! Xx