Din perspectiva lui Harry:
Cred ca cele mai oribile zile la birou sunt lunea. Sunt cele mai încărcate, iar mereu trebuie sa stau peste program. Tot ce îmi doream era o cafea și pe Catherine. Sau poate doar pe Catherine.
"Asta e tot, domnule Styles." Secretara mea a spus și am dat din cap fără sa ma uit la ea. Eram atât de obosit încât în mod normal aveam aveam nevoie întâi sa dorm înainte de a ma duce la Catherine, însă toate simțurile ma împingeau sa ma duc la ea. Ieri a sângerat pana târziu în noapte și nu știam ce as fi putut sa ii fac în afara de o alta baie.
Nu eram bun pentru ea.
Însă era a dracului de buna pentru mine.
Am condus pe casa atât de pierdut de realitate încât era sa ma izbesc în masina din fata mea din întregul lanț ce aștepta la semafor. Locuiam în centrul orașului. Era o tâmpenie. As fi putut sa vând casa asta și sa îmi iau una la merginea orașului, însă asta ar însemna complicații privind-o pe Catherine.
Odată ce am ajuns acasă, am închis ușa garajului și am intrat în casa, trântindu-mi sacoul pe canapea. Mi-am sprijinit mâinile de marginea canapelei, iar capul mi l-am lăsat între umeri. La dracu, eram atât de obosit.
"Harry." Nici nu am tresărit la vocea lui Karen. De fapt, nu am avut nicio reactie. Nici nu m-am întors sa o vad. "Ești bine?" A întrebat după ceva secunde. Abia atunci m-am întors cu fața spre ea și mi-am scăpat telefonul din mana.
Era...
"Doctorul meu mi-a spus ca ar fi cazul sa renunț la scaun și sa încerc carjele astea. În câteva săptămâni ar trebui sa merg de unde singura. Cum ți se pare asta?" Ma uitam cu gura aproape căscată la ea.
Rahat.
Rahat.
Rahat.
Nici nu puteam sa îmi dau seama dacă eram furios ori speriat. Cred ca era un întreg amestec de stări. Nu puteam sa ma uit decât la picioarele ei care chiar erau pe pământ.
La dracu, asta nu e bine deloc.
"E minunat, scumpo. Poți urca și scările acum?" Întrebarea mea a fost una prea brusca. La dracu, ar fi trebuit sa o întreb altceva pentru început.
"Pot, însă nu mi-a recomandat sa fac asta. Dar n-am putut sa ma abțin, le-am urcat mai devreme." Gura mi se uscase complet și a trebuit sa îmi ling buzele și sa înghit în sec.
"Da? Unde ai fost?" Te rog spune camera lui Gabe. Ori orice altceva.
"Am fost în camera lui Gabe. Nu am mai fost acolo de atât de mult timp. S-a bucurat tare mult sa ma vadă. Apoi am luat toate camerele la rand. Parca erau din alt film." Zâmbea cu gura pana la urechi. Voiam sa îmi forțez un zâmbet, însă îmi era imposibil. "Am vrut sa merg în pod sa vad dacă mai sunt șoareci, însă ușa era încuiată. Era liniște oricum, am stat sa ascult la ușa. Poate chiar ai rezolvat problema." A chicotit.
Nu s-a dus în pod, Harry, liniștește-te dracului.
Gândește.
I-a placut sa meargă sus. O va face din nou.
"Ești cam alb la fata. Sigur ești bine?" Când am văzut-o ca merge șchiopătând spre mine mi s-a ridicat parul pe ceafa. Speram pana în ultima clipa ca e un coșmar din care trebuie sa ma trezesc.
"Sunt obosit." Am răspuns sec. Ea a dat din cap și a dat sa plece în alta camera. Mergea cu adevărat.
La dracu.
Asta era atât de futut.
Trebuie sa fac ceva.
Gândește.
Gândește-te ce faci cu Catherine.
Dacă face vreun zgomot fix când ea trece pe lângă ușa podului? Karen e atât de nebuna încât e în stare sa ia ceva și sa spargă ușa. Asta m-a atras cândva la ea, acum doar ma făcea sa o urăsc.
Gândește ce faci cu Catherine.
La dracu.
Trebuie sa o scot din casa.
Trebuie sa o duc de aici.
CITEȘTI
daddy's little secret // 1
Fanfiction"De ce trebuie să stau mereu închisă aici, daddy?" "Pentru că ești micul secret al lui daddy, prințesă." ÎN ATENȚIA CITITORILOR: Această carte are scopul de a arăta drama adolescentelor traficate. Este prezentată situația unei fete inofensive, astfe...
