daddy's little secret // 1

Capitolul 25

   Nu știu câte dintre voi știu prin ce am trecut în ultimele doua zile. Am fost în pericol de a pierde contul, în cea mai mare parte - cărțile. A fost oribil. Acum am reușit sa îl recuperez, datorită ei: Mila__Rose_, in cea mai mare parte. Cred ca nu doar eu îți sunt datoare pentru faptul ca scriu asta, ci și celor care citesc și așteaptă capitole. Mulțumesc din nou, însă nu pentru ultima data. x

_____________________________________________________

Din perspectiva lui Harry:

    Muzica se auzea cu putere, în ciuda faptului ca nu ma aflam în clădire, ci eram încă în masina. Aveam nevoie de o gura de alcool generoasă înainte de a putea sa intru acolo pentru ca nu îmi doream sa fac asta și aveam nevoie de ceva care sa ma împingă sa o fac. Alcoolul nu era de ajuns, însă îmi doream să-l vad pe Gabe, chiar dacă nu îmi plăcea idee de a-l ști într-un asemenea loc.

Am intrat în clădire și nu am putut sa nu primesc cu un zâmbet artificial toate urările ce veneau cu o lovitură pe umăr sau cu o strângere de mână.

"La mulți ani, frate! N-am crezut ca o să mai vii. Vrei sa le zic sa aducă tortul acum? Deși nu cred ca le-ar conveni celor care-..." Abia îl puteam auzi din cauza muzicii.

"Uită-te la fața mea. Ți se pare că vreau tort?" Nu puteam sa îmi dau seama dacă era beat sau drogat, însă cred ca erau ambele.

"Unde e Catherine?!" Nu pot sa mint, mi-a sărit inima din piept pentru o secunda și l-am apucat de umăr dur.

"Taci dracului, tâmpitul!" Ma uitam prin jur doar pentru a vedea dacă cineva ar mai fi putut sa îl audă. Riscul era atât de mare pentru ca toți ochii erau, într-un mod nesurpinzator, pe mine.

"Toți de aici sunt drogați. Nu o sa își amintească nimeni ce am zis." Râdea ca un psihopat și ma abțineam sa nu ii trag una. "De ce ești asa încordat?" Mi-a așezat în mana un pahar rosu din plastic care prepsun ca avea bere. L-am pus pe o masa și am încercat să-l trag totodată și pe Drew într-un loc mai ferit.

"Gabe e aici?"

"L-a dus acasă Karen acum o ora."

"Ea s-a întors?"

"Nu prea cred. Vino cu mine." Nu era prima data când Drew îmi organiza ziua de naștere în casa lui. Nu puteam sa fiu niciodată atât de fericit pe cât era el. Am mers în biroul lui pe care și l-a perfecționat pentru a munci mai mult de acasă. Ura sa vina la firma. Când a închis ușa, muzica de auzea foarte încep, aproape deloc, și îmi amintisem ca era izolat fonic.

"Ce e cu tine? De ce ai venit abia acum și de ce ești în starea asta?" Paharul de scotch pe care mi l-a pus în mana nu i l-am putut refuza pentru ca știam ca aveam nevoie de el acum. M-am așezat pe fotoliul de piele maro și am putut sa zic doar: "Catherine."

"Simți ceva pentru ea?" Întrebarea lui m-a făcut sa ma încrunt și sa îmi ridic privirea de la pahar spre el. Ma cunoștea mai bine de atât, ce naiba i-a venit sa ma întrebe asta?

"E doar o copila." Am spus, luând o alta gura din bautură care s-a dovedit a fi mai buna decât ma așteptam. Știam ca băuturile lui nu au cum sa nu fie de calitate.

"Atunci de ești supărat?" S-a sprijinit de biroul lui. Brusc nu mai părea nici beat, nici drogat. Nu știu cum putea sa își schimbe atat de repede stările. Nu sunt ca și el. M-am întins în fotoliul pe care de obicei îl găseam comod, dar pe care acum îl găseam foarte îngrămădit.

"Pentru ca simt ca o sa mi aduc sfârșitul." L-am privit fix în ochi și l-am văzut incruntandu-se din nou la mine.

"Atunci scăpa de ea."

"Nu pot."

"Deci simți ceva pentru ea." Replica lui m-a făcut sa trag o gura mare de aer fiindcă nu voiam sa ma înfurii mai tare decât era deja.

"Doar am obosit sa o ascund." Nu îl minteam. Era adevărat faptul ca obosisem sa o ascund de Karen sau de oricine ar putea sa apele la politie pentru ce făceam.

"Poate nu e nevoie sa o mai ascunzi. Poți sa ii falsifici niște acte de adopție." M-am ridicat și mi-am un alt pahar pentru ca deja îl terminasem după ultima lui replica care mi-a atât de multe bătăi de cap.

"O fut, Drew. E o infracțiune în sine pentru ca e minora. Nu am nevoie de o dubla infracțiune. În plus, dacă Karen aude asta cred ca o sa își iasă de minți. Nu sunt în stare sa am grija de copilul meu, dar totuși am ales sa adopt? Și nu pe oricine - o copila de 15 ani care are un corp de 20 ani și o minte de 10 ani. Ar trebui sa fii prea prost sa nu îți dai seama ca o fut." Drew a dat din cap în semn aprobator. Cred ca alcoolul și drogurile dansau în continuare în creierul lui. Nu gândea atât de rațional.

"Ai spus ca divorțezi de ea, de ce ar trebui sa îți mai faci griji ca ar putea afla de ea?"

"Casele pe care le am aici sunt trecute pe numele amândurora. Odată ce afla ca stau în una din case are tot dreptul sa dea buzna peste mine. Ar fi super sa o facă când fut o copilă de vârstă lui Gabe." Inițial i-a venit sa rada, însă s-a abținut. "Am o casa în Franța și alta în Spania, dar nu pot pleca de aici. Toate afacerile mele sunt aici."

"Nu poți sa îți iei o alta casa aici?"

"Karen ar afla și ar intra la dubii. De ce mi-aș lua o alta casa dacă mai am încă patru aici?"

"De ce o privește ce faci tu dacă sunteți divorțați?" Părea atât de mâhnit pentru mine.

"Încă nu suntem divorțați. Urmează. E disperata. M-a cautat peste tot când am fost sa o iau pe Catherine.."

"Dă-i bani."  A sugerat.

"Îi dau toți banii de care are nevoie. Chiar și în plus. Ea doar..-"

"Te iubește."

"Nu-mi pasă, Drew. Eu o..-"

"Iubești pe Catherine." M-a întrerupt pentru a doua oara și n-am putut sa nu-l privesc urât.

"Are 15 ani."

"Inima ta nu știe ca inima ei are doar 15 ani." L-am mai privit odată și am început sa rad.

"Ce ai tras pe nas?" A stat o clipă și a început si el sa rada, clatinand din cap, iar mai apoi a umplut paharele. Era ultimul. Trebuie sa ajung înapoi la ea in noaptea asta. Aveam nevoie sa o vad cum doarme.

"Îți iei o casa pe numele meu." El a spus brusc. "Karen nu are cum sa afle." M-a pus pe gânduri și m-am așezat pe scaunul lui de birou care de deplasa din cauza roților.

"Și nevastă-ta?"

"Nu o privește. Niciodată nu s-a băgat în treburile mele. I-a fost suficient sa aibă mereu bani de buzunar." A ridicat o sprânceană. Nu suna rău ce îmi spunea și îmi provoaca sute de întrebări mintale. "Te-ai gândit la vreo casa?"

"Știu câteva." I-am răspuns fata să-l privesc. Priveam scotch-ul din pahar de parca era Catherine.

"Facem contactele mâine." El s-a aplecat sa îmi umple din nou paharul, însă m-am retras.

"Nu. Trebuie sa ajung acasă. Trebuie sa fiu în stare sa conduc." Mi-am scos telefonul din buzunar. Eram aici de o ora și nu înțelegeam cum a zburat timpul.

"Stai!" Mi-a spus când m-am dus spre ușa. "Ce fac cu cadourile? Ți le trimit la birou?"

"Păstrează-le tu." A avut o ezitare, însă a zâmbit. Când am vrut sa ies, m-am întors din nou spre el. "A rămas tort?" A zâmbit din nou.

"Le zic sa îți aducă."

"Nu. Pune-l la pachet." A aprobat din cap și a trecut pe lângă mine, bătându-ma peste umăr. Peste câteva minute, timp în care am stat de vorba cu un coleg de la serviciu, Drew mi-a adus tortul și am vrut sa plec înainte de a exista posibilitatea ca Karen sa revină la petrecere. Era prima data când plecam înainte ca petrecerea sa fie gata.

Nu ma simțeam aici la fel bine precum ma simțeam stand cu Catherine.