"De ce trebuie să stau mereu închisă aici, daddy?"
"Pentru că ești micul secret al lui daddy, prințesă."
ÎN ATENȚIA CITITORILOR: Această carte are scopul de a arăta drama adolescentelor traficate. Este prezentată situația unei fete inofensive, astfe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Tot ce făceam era sa ma uit în bolul meu de cereale si ma fortam sa mănânc doar pentru ca privirea lui era asupra mea precum o săgeată de foc care, dacă nu aș fi mâncat, avea sa se înfigă în mine. Mi-am ridicat ochii asupra lui și mi-am dat seama ca ma înșelasem - nu se uita la mine, ci se uita foarte concentrat în telefonul lui, citind ceva sau probabil urmărind ceva fără sonor. Abia dacă clipea și am profitat de lucrul asta pentru a analiza dacă rănile pe care le avea pe corp i-au trecut sau nu. Nu i-au trecut. Încă erau acolo și părea sa nu fi dat doi bani pe ele.
"Mă auzi?" Am tresărit cu lingura în mana, izbindu-se și făcând un zgomot asurzitor. Mi-am dat seama ca eram mult prea concentrata pe rănile lui ca să observ ca a lăsat telefonul pe masa ca să vorbească cu mine. Am lăsat lingura jos și am înghițit cerealele pe care le țineam și acum în gura și mi-am forțat toate instinctele ca să pot să-l privesc. Văzând ca îmi preluasem ci centrarea, și-a lins buzele și a ales sa repete ce a zis fără sa il rog eu sa o facă. "Te-am întrebat despre piciorul tău." Tocmai mi-am dat seama ca nu avea de gând sa repete ce a spus și m-am uitat la piciorul meu de sub masa pentru a ma asigura, prin absurd, ca era tot acolo.
"Ce e... Ce e cu... Ce e cu piciorul meu?" A ridicat o sprânceană când am spus, de parca nu ii venea sa creada ca nu am auzit ce a spus, deși acum câteva momente m-a întrebat dacă l-am auzit.
"Te-am întrebat dacă te doare și acum piciorul." A spus apăsat, iritat chiar și mi-am curtat gatul înainte de a ma face mai comoda pe scaunul meu și de a-i răspunde:
"Um... Nu... Acum nu." Îl țineam în aer acum și nu călcam pe el ca să simt cu adevărat durerea. A dat aprobator din cap, dându-mi de înțeles ca a mi-a înțeles răspunsul, chiar dacă era unul relativ simplu.
"Trebuie sa vorbim despre ceva." A tras o gura mare de aer, înainte de a vorbi, de parca avea nevoie de un efort uriaș în gândire și rostire sa îmi vorbească despre ce avea de gând să-mi vorbească, iar asta m-a speriat ca naiba. S-a ridicat de pe scaunul lui și a plecat pentru un moment din bucătărie doar ca să aducă o geanta mare. "O să trebuiască să pleci pentru câteva zile." Am înghițit în sec și îmi imaginam ca acolo erau probabil hainele mele.
"Să... Plec?" Nu știam ce însemna asta cu exactitate, însă speram din sufletul sa îmi spună ca trebuie sa ma întorc la mănăstire. Chiar și pentru câteva zile. A dat la o parte geanta cu piciorul și s-a apropiat de mine. A expirat lung și părea ca făcea eforturi uriașe sa formuleze o propoziție, însă nu-l intelegeam de ce.
"Uite," A inceput sa își rostească gândurile. "am nevoie de câteva zile în care să... În care sa fiu departe de tine." Eram complet convinsa ca ma considera vinovata pentru ce i s-a întâmplat lui Gabe, dar nu intelegeam de voia sa ma trimită de aici. Eu am ales sa stau în locul meu. Nu am obiectat nimic pentru ca simțeam aceeași presiune pe care o simțea și el când era lângă mine. Mi-era teama de el ca naiba și nu voiam sa ii simt din nou mâinile în jurul gatului meu.
Am sărit în locul meu când am auzit ușa de la intrare izbindu-se cu putere. El s-a ridicat imediat de pe scaun, și a vrut sa meargă acolo pentru a vedea ce se întâmplă. În fata lui au apărut doi oameni îmbrăcați în haine albe, care s-au pus de acord sa îl tina cu forța cât timp el încerca să evadeze.
"Ce dracu?!" El a țipat și din spatele lui l-am putut observa pe Drew, însoțit de încă un bărbat. "Ce dracu e asta?!" Daddy continua sa se zbată, iar mie mi-a venit sa plâng. Fiecare celula din corpul meu îmi spunea sa merg și să-l ajut sa evadeze din mâinile oamenilor ălora. M-am îndreptat rapid de ei, și când am atins bratele unui dintre ei, m-a lovit cu cotul în nas atat de tare încât am căzut pe jos și am simțit cum toată camera sa învârtea cu mine. "Nu o atinge dracului!" Daddy s-a înfuriat și a început sa se zbată și mai tare.
Corpul mi-a fost fost ridicat de o mana și doar mi-am dus mana la nas ca să pot sa analizez tot sângele ce îl aveam pe degetele mele.
"Ești bine?" Drew m-a întrebat. Am dat aprobator din cap. Sângele mele a pătat podeaua. Sângele nu se oprea din curs. Știam ca pe noptiera aveam șervețele, asa ca am apucat cât de repede am putut mai mult șervețele.
"Ce dracu, Drew?" Daddy i-a reproșat furios și părea ca nu avea nici cel mai mic gând sa se liniștească pentru ca oamenii aceia sa nu folosească forța.
"Harry, asculta-ma-.."
"Ce dracu sa ascult? Ce dracu e asta? Dă-mi dracului drumul, idiotule!" Se pare că oamenii aia erau al naibii de puternici, iar lui ii era greu sa riposteze.
"O să mergi într-un centru pentru a reuși sa scapi de probleme tale." Când a spus asta, am înlemnit și m-am panicat. Am plecat din strânsoarea lui și m-am dus din nou să-l ajut sa scape. Nu trebuia dus nicăieri într-un asemena mod.
"Catherine, doar îndepărtează-te și încerca să oprești sângerare, iubito. Totul e ok. " El mi-a spus calm și nici nu mi-am dat seama ca aruncasem hârtia pe jos, iar sângele îmi uda acum fata. L-am simțit pe buzele mele și am apucat șervețelul.
"Poți, te rog, să le spui sa ii dea drumul?" Am spus plângând, iar Drew m-a privit încruntat. "Te rog." Am repetat.
"Despre ce rahat de centru vorbești, Drew, idotule?!" Daddy a spus și m-am întors cu fata spre el din nou. Bărbatul ce a venit cu Drew a scos capătul unei siringi și a bătut-o de câteva ori, înainte sa o apropie de încheietura lui daddy.
"Drew, jur că am să te-.."
"De ce îi face asta? Te rog, spune-i sa se oprească! Ii face rău. Drew-.." Obrazul meu a fost imediat lovit de palma dura a lui Drew și mi-am pierdut din nou echilibrul.
"Te omor dacă mai pui o singura data mana pe ea!" Daddy și-a folosit forța avuta în corp ca să ii tipe lui Drew în fata. "Drew, spune-le sa... Spune-le sa... Să... " Mi-am întors obrazul care-mi ardea spre el pentru a vedea cu ochii lui se închideau, și cum piciorele lui cedau.
"Nu!" Am spus și m-am dus târâș pana la el. "Te rog, dă-i drumul..." I-am atins piciorul unuia dintre bărbații ce ii țineau corpul forțat, iar el m-a ignorat.
"Putem sa plecam acum. Domnule Jensen, ne vedem la centru în câteva ore." Bărbatul îmbrăcat la costum a dat noroc cu Drew, iar el a ieșit primul din bucătărie. Cei doi oameni au ieșit cu corpul lui daddy din bucătărie și mi-am acumulat toată puterea pentru a ma ridica și a-i urma.
"Dați-i drumul!" Mi-am simțit talia apucata de mâinile lui Drew, iar el mi-a trântit corpul pe canapeaua alba a bucătăriei, închizând ușa și întorcându-se cu fata spre mine și cu cureaua pantalonilor în mâinile lui.
