daddy's little secret // 1

Capitolul 17

Din perspectiva lui Harry:

   

     Am scăpat sticla de alcool din mana, iar tot lichidul s-a împrăștiat pe jos. Nu dau doi bani pe asta, am angajate care se ocupa de curățenie. Am tras aer în piept și am încercat sa ma ridic de le canapea ca să-mi iau o alta sticla de bautură din dulapul meu, chiar dacă durerea de cap nu voia să-mi permită sa ma ridic.

Cand am reușit in sfârșit sa ma ridic am simțit de parca toată camera de învârtea cu mine. La dracu, uitasem cum e sa bei.

"Daddy..." Am auzit din nou vocea lui Catherine, și am rânjit, fără a ma întoarce spre direcția din care venea vocea.

"Nu mai fac asta, Cath. Nu ești reală." Am desfăcut capacul băuturii și am luat o gura. Când am vrut sa ma îndrept înapoi spre canapea, i-am văzut corpul stand acolo. M-am încruntat și mi-am frecat în același timp ochii pentru a ma asigura ca vedeam bine și nu era doar vina alcoolului. Piciorele, mâinile, fata și abdomenul ei erau pline de răni, pe care și le freca plângând.

"Mă rănește, daddy..." Privirea ei distrusa s-a ridicat spre mine. Parca înghețasem în locul în care stăteam și nu puteam sa nu urmăresc sângele ce i se scurgea pe picioare în jos, de parca rănile abia i-au fost create. "Mă rănește atât de tare..." Am strâns sticla în mana cât de tare am putut, și nu mi-am dat seama ca se sparsese în mana mea abia după ce am simțit senzația umeda a sângelui din palma. Mi-am dus privirea pentru a vedea cioburile intrate în palma mea. La dracu, abia dacă ma durea. Nu puteam sa simt decât durerea ei. Când mi-am ridicat din nou privirea am putut sa observ canapeaua goala.

"Mă doare atât de tare, daddy..." Am tresărit când vocea ei s-a auzit din spatele meu. Stătea lângă biroul meu, frecându-și mâinile între ele. "Fă-l să se oprească, te rog... Am fost o fetiță cuminte..." Mi-am strâns maxilarul și aproape am lovit masa. Eram mai furios pentru faptul ca a fost cuminte pentru el. Ca a reușit să îi între deja pe sub piele.

"Domnule Styles?" Parca mi-a oferit un pumn vocea secretarei mele. M-am învârtit spre ea și imediat spre biroul meu. Dispăruse din nou. "Sunteți bine?" Tocurile ei parca îmi zgâriau creierul.

"Doar cheamă pe cineva sa curețe pe aici. Anulează orice ședința pe azi." Pașii mei s-au grăbit sa părăsească încăperea, însă când eram în dreptul ușii picioarele mele s-au oprit. "De fapt, pe toată săptămâna."

Rațiunea îmi spunea ca era un mediocru, ca aveam în gând ideea de a o lua de acolo. Ce dracu aveam sa fac cu ea dacă reușeam sa pun mana pe ea efectiv? Nu aveam sa o mai țin într-un pod fiindcă nu aveam de cine sa ma mai ascund. Dar aveam de dat explicații oricui ar fi aflat de existenta ei. La dracu, as fi găsit orice în acel moment. Cred ca mai frică îmi era să o pierd acum decât sa ajung la închisoare, lucru de care mi-a fost frica de când ma știu.

Eram oare în stare sa îmi sacrific libertatea doar ca să o am?

Fără să-mi dau seama cum a trecut timpul, pumnul meu lovea ușa lui Drew. Eram atât de disperat de parca aveam nevoie de un drog fără de care aveam sa mor. Când a deschis ușa era doar într-o pereche de pantaloni scurți, frecându-și ochii. Cine naiba nu ar dormi la 6 dimineața?

"Ce s-a în-..." I-am împins corpul și am intrat în casa lui de parca as fi fost vreun polițist și aveam mandat de arestare pe numele lui.

"Unde e Catherine?"

"Ai tras ceva pe nas?"  Am avut nevoie de câteva clipe să mă calmez fiindcă aveam în plan sa ii trag una, însă dacă as fi făcut-o nu era în stare sa îmi spună unde o pot găsi pe Catherine.

"Sparge sistemul și spune-mi la cine a ajuns Catherine." El a pornit aparatul de făcut cafea fiindcă era convins ca nu avea sa se culce la loc din vina mea.

"Asta e ilegal."

"Nu afacerea în sine e ilegală?" Mi-am trântit mâinile pe blatul bucătăriei lui.

"De ce vrei sa faci asta? N-ai spus că -..."

"Divorțez de Karen. Am nevoie de ea înapoi."

"De ce vrei sa riști atât de mult când ai putea sa îți iei alta noua?" Mi-a întins o ceașcă de cafea, deși nu-mi amintesc sa ii fi cerut una. Nu m-am gândit pana acum la varianta de a-mi lua alta noua, însă gândindu-mă acum, nu-mi plăcea cum suna.

"O vreau pe ea." Puteam sa jur ca ochii îmi pulsau acum. Ma privea încruntat și probabil își abținea destul de multe întrebări pe care ar fi vrut sa mi le pună, însă știa ca asta nu avea decât sa ma infurie și mai mult.

"Ești sigur?" M-a întrebat de parca aveam sa îmi sacrific viata și poate chiar asa era. Membrul din pantaloni și inima parca îmi zvacneau în același timp. Nu aveam nevoie sa ma gândesc prea mult la asta.

La dracu, uită măcar odată de ceea ce e corect ca să faci ceea ce îți spune ritmul inimii.

"Da. La dracu. Doar fă-o." A rămas doar o clipa pe loc, cât să bea o gura din cafeaua lui, iar mai apoi a plecat din bucătărie ca să își aducă laptopul. S-a așezat în fata mea și deși nu vedeam nimic din ce făcea pe laptop, nu ma neliniștea atât de tare cât ma neliniștea sentimentul de nesiguranță pe care-l aveam. Îmi doream sa nu fiu nesigur măcar în privința unei singure persoane, insa îmi era dracului imposibil.

"Cât durează?" Vârfurile unghiilor mele străpungeau mobila de culoare crem când el nu scoate nici un sunet de minute bune. Dacă avea sa vadă Margarette lucrul asta, sper să-l considere pe el vinovat.

"E..." Scria lucruri pe ecranul laptopului, iar când privirea i s-a incruntat m-am dus chiar eu lângă el pentru a vedea cu ochii mei. "E la 1200 de kilometri de aici." Incercam sa calculez cât de mult ar dura sa ajung pana acolo cu mașina cât timp el încerca să găsească locația sigura.

"Trimite-mi locația pe telefon."

"Vrei sa te duci acolo?" Nu era nevoie sa ii răspund la întrebare fiindcă s-a convins singur. "Stai. Merg cu tine."

"Nu. Dacă se va afla nu vreau sa te implic în asta. Trebuie sa fac asta singur." I-am spus și am ieșit din casa lui. Nu i-am mulțumit în vreun mod anume.

Cand am primit locația exacta pe telefon eram deja ajuns la biroul meu, unde incercam sa fac rost de doua bilete false de avion spre Franța. Aveam în plan sa ii las o copie a lor secretarei mele, în caz ca, Karen avea sa vina aici si sa se intereseze de mine. O cunoașteam atât de bine încât gândeam de doua ori o mișcare înainte sa o fac, fiindcă nu era o femeie proasta, iar lucrul asta era foarte stresant.

Era amiaza când am pus doua sticle de apa și niște covrigi în mașină ca să ii am cât timp conduc. Convins ca n-am sa ma ating de ele, ma mângâia faptul ca ii vor fi de ajutor lui Catherine pana ce aveam sa găsesc o metoda de a reveni acasă cu ea.