daddy's little secret // 1

Capitolul 14

Din perspectiva lui Catherine:

    Nu știam cum se numea locul în care ma ținuse omul acela care a venit cu daddy în camera mea, însă știam ca acum ma aflam în ceva asemănător, însă mai mare. Diferența dintre cele doua locuri era mărimea și mirosul. Eram într-o încăpere cu foarte puțin mai mică decât camera mea, iar mirosul de aici îmi provoca greață. În mijlocul încăperii care se clatină foarte tare era ceva asemănător cu un animal care cel mai probabil dormea, însă mirosul ce venea din zona sa era greu de suportat. Nu mișca și nu scoatea niciun sunet de ore bune.

Cand clătinatul s-a oprit și s-a lăsat liniște m-am speriat și nu voiam sa știu ce urma sa se întâmple. De fapt, știam. Voiam ca ușile astea mari sa se deschidă și daddy sa ma ia înapoi în brațele sale.

Ușile s-au deschis și am putut sa profit de niște aer curat. Mi-a venit sa tușesc și m-am prăbușit în genunchi.

"Ce duhoare! Nu mai aveau transporturi de mărfuri sigilate?" O voce dura s-a auzit și am încercat sa îmi reglez vederea pentru a vedea cine era.

"Nu. Asta era ultima duba disponibilă." S-a auzit o alta voce, tot de bărbat.

"În fine. Trebuie sa o spăl bine după asta. Sa vedem..." Când în sfârșit am reușit sa vad cele doua siluete mai bine, am descoperit un om gras și altul mai slab și mai pitic. Cel gras se uita pe niște foi, iar din când în când spre mine. Niciunul dintre ei nu era daddy și nu pare sa fie vreo urmă de el pe aici. Când bărbatul gras mi-a apucat umărul strâns și m-a tras afara din ceea ce, din spusele celuilalt, era o duba, am început sa plang și îmi imploram corpul sa reziste mișcărilor lui.

Ai îndurat ceva și mai rău de atât, Catherine.

Amintește-ți de pedepsele lui daddy.

"Sa mergem. Nu vreau sa te vadă soția mea." M-a tras după el pana într-o casă. Nu știam ce însemna cu adevărat cuvântul 'soție', dar nici nu voiam sa îl întreb. Îmi era prea frica de el. M-a făcut sa cad de câteva ori și îmi rănesc genunchii. Urcasem pe ceva asemănător de pe care coborâsem cu daddy acum ceva timp. A deschis o ușă de culoare maro și mi-a izbit corpul de podeaua tare. Am rămas acolo câteva clipe și am plâns în trecere. Peste câteva momente mi-am ridicat capul și crezusem ca tocmai ce s-a întâmplat a fost un vis, și eram din nou în camera mea. Însă nu eram. Dar era foarte asemănător. Era foarte mult roz, exact ca în camera mea. Era culoarea mea preferata.

"Pornește robinetul. Trebuie să te speli." Am tresărit când mi s-a adresat. Nu știam ce era un robinet, însă știam ce însemna să faci baie. Privirea mea s-a plimbat prin camera pana am găsit cada. M-am ridicat cu greu de la pământ fiindcă ma dureau toate oasele. Odată ajunsa în dreptul căzii ma uitam doar la culoarea ei alba și mi-am prefacat urmărul cu mâna dreapta. Ce ar trebui să fac?

"Ești surdă? Dă drumul apei de la robinet." Privirea mi s-a dus spre chestia aceea de culoare gri și încercam sa îmi amintesc ce făcea daddy. Îl dădea spre stânga și îl ridica în sus. Stătea cu vârfurile degetelor sub apa ce curgea, iar mai apoi pune ceva ca să nu curgă și să umple canda. Adaugă ceva dintr-un tub care făcea spume și apoi aștepta.

Am prins robinetul și l-am dat pe stânga. Apa a pornit. Stăteam de câteva zeci de secunde și apa calda nu curgea.

"Nu te mai obosi. Nu e apă caldă. Las-o să curgă așa cum e ea." El a spus. Nu ar fi trebuit sa fie dureros? Sa fac baie în apa rece? Am găsit într-un colt al căzii acel dop, și l-am pus ca apa sa nu mai curgă prin găuri. Privirea mea căuta tubul care făcea spume, însă ceva îmi spunea ca nu aveam să-l găsesc prea curând. Am rămas în picioare lângă cada și ma uitam pierdută la apa care curgea.