"De ce trebuie să stau mereu închisă aici, daddy?"
"Pentru că ești micul secret al lui daddy, prințesă."
ÎN ATENȚIA CITITORILOR: Această carte are scopul de a arăta drama adolescentelor traficate. Este prezentată situația unei fete inofensive, astfe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
"Să plecăm?" Respirația mi s-a tăiat și devenisem atât de agitată în mijlocul bisericii. I-am dat drumul mâinii lui care era mult prea încordată în a mea și mi-am dus ambele mele mâini la spate. Am început sa ma uit prin jur de parca as fi așteptat ca sora Marya sau oricine altcineva sa iasă de după vreun scaun sau de sub masa pentru a-i spune cum stau treburile de fapt și ca cel mai bun lucru pe care îl putea face el era sa plece. "Eu... Nu pot doar sa plec." Trebuie sa recunosc - cele câteva zile în care îmi era greu sa ma obișnuiesc, m-au făcut să-mi doresc ca el sa fie aici și sa îmi facă ce tocmai mi-a făcut sau în cel mai bun caz sa ma ia înapoi acasă - însă acum tot ce îmi doream era să mă întorc în patul meu, sa ma asigur ca Jess doarme în siguranță și sa uit ca el a fost măcar aici.
"Te-a amenințat cineva aici?" Întrebarea lui mi s-a părut atât de ridicola încât n-am putut sa nu îl privesc încruntat. Am descoperit ca privirea lui era neagra de furie si am înghițit în sec. Acum era cel mai nepotrivit moment sa ii spun cât de bine ma simt în locul asta. Ar fi fost în stare sa îmi facă rău, și nu doar mie.
"Eu... Eu..." Când mi-a apucat din nou mana în a sa dur, gata sa ma tragă afara din biserica, am început sa plâng și m-am simțit agresata - asa cum sora Medeea m-a învățat ca se numește ceea ce îmi face el. Picioarele mi se impiedicau între ele și nu eram în stare sa vad pe unde pășesc din cauza parului care mi se prinsese de obrajii pătați de lacrimi. Aflându-ne în afara bisericii, s-a oprit și mi-a prins prins capul cu mâinile sale.
"Nu mai ești în biserică acum, Catherine, nu trebuie sa te simți vinovata pentru nimic. Poți să-mi spui dacă cineva ți-a făcut vreun rău cât timp ai stat aici pentru ca sunt dispus sa merg acolo și sa omor fiecare persoana care s-a atins chiar și de cel mai scurt fir de par al tău sau care ți-a vorbit." Era întuneric, însă ii puteam vedea ochii care străluceau atta de furioși. Nu i-am răspuns pentru ca m-a înfiorat modul în care mi-a vorbit. M-a observat tăcând și a tras o gura mare de aer, după care mi-a mângâiat parul și a slăbit strânsoarea cu care ma ținea. "Tu doar... Nu meriți ca cineva sa te trateze urât și în cel mai rău caz cred ca ar trebui sa omor fiecare persoana care a îndrăznit sa o facă." Nu îmi puteam șterge încruntarea de pe fața oricât de mult mi-aș fi dorit acum. Nu îmi venea sa cred ca fix el scotea asemena vorbe pe gura, când de fapt, persoanele despre care insinuează ca m-ar fi putut trata oribil, se rezumau la el.
"N-Nu... Nu e nevoie sa faci rău nimănui. S-au comportat... Cumsecade." Imediat după răspunsul meu l-am putut vedea apropiindu-si privirea spre mine pentru a-mi putea râde în fata.
"Cumsecade? De când ai invatat sa folosești asmemea cuvinte, Catherine?" Mi-am mușcat limba pentru a ma forța sa nu ii răspund într-un mod răutăcios la întrebarea pe care tocmai mi-o adresase. După neanumarate rânduri in care mi-a spus Catherine și nu Cath, asa cum m-am obișnuit sa mi se spună, am înghițit în sec pentru a mia oara, observând diferența dintre el și oamenii de aici.
