Black DIAMOND

Capitolul 4

GLORIA

— Sunt atât de supărată pe tine, îi spun lui Colt, când traversăm parcarea clubului cu lumini fluorescente.

— Pentru că vine o echipă de fotbal renumită mondial, sau pentru că vine și el?

Îi arunc o privire cu care l-aș vrea înghețat, iar el ridică din umeri și mă înghiontește cu brațul:

— Relaxează-te, draga mea Gloria, seara este pe cale să înceapă și tu vei străluci ca de obicei.

Îl iau de braț după ce mi-l oferă, simțindu-mă în siguranță lângă el și mergând repede. Era târziu, cerul era negru, iar stelele seamănă cu niște bucăți de sticlă strălucitoare.

— De ce ai privirea asta?

Eu mă uit la drum.

— Ce privire?

El oftează, dar nu insistă. El rânjeşte maliţios.

— Colt!

— Știi doar că nimeni nu trebuie să știe că eu sunt aici în fiecare weekend..

El mă strânge de mână.

— O să fii bine. Știi că sunt lângă tine.

Îi zâmbesc sfios, încercând să-mi alung nodurile din stomac. Clubul e plin. Toate mesele și separeurile de la parter sunt ocupate, dar locurile VIP rezervate echipei de fotbal nu sunt încă ocupate. Vestiarul e în spate și e plin de viață când intru. Femei pe jumătate goale îmi aruncă priviri furișe de la intrare. Unele dau din cap aprobator, altele zâmbesc, apoi revin la aranjatul și fixarea jartierelor, sau își văd de machiajul lor. Una singură stăruie cu privirea asupra mea.

— GloStar?

Mă gândesc puțin înainte de a da din cap aprobator. GloStar e numele meu de scenă. Părea potrivit acum doi ani când am început recitalele în acest club.

— Eu sunt Byby. M-a rugat George să verific cum stă treaba în seara asta, având în vedere invitații de renume.

Întotdeauna se găsește câte o şefă în fiecare club, o femeie mai în vârstă, care hotărăște să se facă utilă în alte moduri. Aici e Byby, blonda care se agită într-un fel mămos, în timp ce mă conduce spre bară unde sunt așezate hainele de scenă. Când apuc pantalonii și sacoul, mă prinde de mână.

— Nu, de data asta, îți vei pune această rochie.

În secunda următoare, mă trezesc că intru  într-o rochie de mătase neagră, scurtă până la limita decenței și cu un ușor decolteu. E de firmă și cu siguranță l-a costat o avere pe George.

— În asta.. cânt?

Abia pot respira când mă uit în oglindă. Nu am fost niciodată atât de dezgolită.

— Nu băga în seamă, știi că altele sunt mult mai dezgolite. Tu ești strălucitoare, dar decentă, scumpo.

Începe să radă când îmi vede respirația sacadată.

— Știi că ultima oară..

M-am oprit, uitându-mă la ea complet debusolată.

— A uitat George să-ți zică. Nu-s probleme, scumpo. Avem bodyguarzi pe aici și în plus e o seară specială, așa că măsuri extreme..

Îmi face cu ochiul.

— Cântă cum doar tu știi s-o faci și fii sigură că vei stoarce numai bacnote de sute de dolari.

După care pleacă, dând peste una din dansatoare, în timp ce eu rămân acolo, întrebându-mă dacă am vreo șansă să fug. Îmi place să mă port într-un con de umbră, să nu atrag atenția asupra mea, deși iubesc să fiu pe scenă. Dar am numai nouăsprezece ani. Câteodată pare prea puțin pentru pierderea timpurie a părinților, grija continuă pentru sora mea, pentru bunica..