Black DIAMOND

Capitolul 6

GLORIA

Am scuturat din cap, aplecându-mă, în timp ce-mi scapă un geamăt și ochii mi se umpleau de lacrimi. Inima continuă să-mi bată nebunește. M-am uitat la perete, încercând să procesez ce tocmai mi se întâmplase. Hărţuitorul din club..urmărirea lui.

Iar Diamond.. Am zăcut în pat, privind lung la tavan. În această noapte, incapabilă să mă mișc, dar și să mai  gândesc, m-am urcat ca teleportată în taxiul comandat de Colt și am mers direct la apartamentul lui. Pentru siguranța mea, a spus. Când am vrut să-l combat, mi-a spus că merge el s-o vadă pe bunica și tot ce  trebuia să fac era să-mi limpezesc mințile în casa lui, până avea să se întoarcă.

Nu m-a sunat și nu s-a întors. Au trecut două ore. Mi-e frică să mă ridic din pat, mi-e teamă să dau drumul la televizor. Telefonul mi l-am închis. Asta putea să mă termine. Aș fi putut să mă întind în pat și să plâng și să redevin fetița de zece ani. Dar nu.  Stephanie avea nevoie de mine și trebuie s-o protejez. Aud o bătaie în ușă și simt un gol în stomac. Oare Colt nu avea cheia de rezervă la el?              M-am ridicat și în grabă am ajuns la ușă. Am privit pe vizor și am oftat. Nu acum, nu acum.

— Deschide, Gloria.

În partea mea s-a lăsat tăcerea.

— Ai încuiat ușa?

— Desigur, am răspuns.

— Încercai să mă induci în eroare? a șuierat.

Nu i-am răspuns. Eram prea ocupată să mă întreb morbid ce intenții avea cu mine. Am început să tremur din tot corpul și simțeam că mă sufoc. El probabil a simțit încercările mele de a înghiți lacom aerul pe sub palma mea pusă pe gură și a continuat:

— Gloria, jur că nu-ți fac rău. Vreau numai să vorbim, înțelegi?

Inima mi s-a oprit în gât.

— Ce vrei? am zis, de îndată ce am deschis ușa.

Un lucru bun era că încă mai aveam puterea de a-mi ține bărbia sus și să duc dialogul până la capăt în discuțiile cu unchiul meu, Steve. Asta până când o menționa pe sora mea, când, ba plângeam, ba urlam.

— Bani, tu ce crezi?

Era cea mai îngrozitoare temere a mea.

— Uite, chiar dacă am pierdut slujba din club, îmi voi găsi altceva de lucru și nu ai de ce să-ți faci griji.

Zâmbetul lui atotcunoscător s-a transformat într-unul îngâmfat.

— Draga mea, tocmai ai scăpat să mai muncești o perioadă, destul de îndelungată; pentru mine cel puțin.

Privindu-l drept în ochi, am văzut, nu pentru prima dată, cum îndărătul lor nu era nimic. Nu cred că mai văzusem  pe cineva în viața mea atât de egoist și de lipsit de inimă ca acest bărbat. Oare chiar era unchiul meu? Nu există nicio legătură între noi, alta decât victimă și călău. El fusese motivul pentru care am acceptat slujba în club, ca să-i plătesc chiria și utilitățile, doar să nu-l văd locuind cu noi. Nodul îmi urcă în gât pe măsură ce îi procesez vorbele.  Știindu-l atât de bine, puteam foarte clar să-mi dau seama că alternativa ce mi-o oferea nu era nici pe departe bună.

— Banii pe luna aceasta îi am, aproape și pe cei de luna viitoare, am continuat.

Zâmbește. Fac un pas înapoi din instinct.

— Gloria, dulceață, n-ai auzit ce tocmai ți-am spus? Tot ce trebuie să faci e să-mi urmezi întocmai instrucțiunile și ai fost eliberată de datorii.