Black DIAMOND

Capitolul 17

GLORIA

— Ai emoții? întreabă Colton și nu își ascunde zâmbetul.

Am tăcut câteva clipe, apoi am oftat:

— Da, am emoții. Sunt penibilă din cauza asta? Pentru că dacă răspunsul e da, atunci sunt regina penibilului în clipa asta.

El chicotește.

— Glo, nuu! Să ai emoții înseamnă că ești excitată. Drace, până și eu sunt, să trăiesc prin intermediul tău. Va trebui să mă suni după întâlnire.

O expresie șmecheră îi traversează fața.

— Asta dacă nu cumva se va răzgândi, am zis.

Îl apucă un alt exces de chicoteli, lăsându-se pe spatele scaunului din față al șoferului. Tocmai ne ce întorceam de la facultate și tot încercam să-mi revin după noaptea de pomină, pe care o petrecusem de la agonie la extaz.

— Ok, mă îndoiesc că se va întâmpla asta, dar va trebui să mă suni. Trebuie să știu ce și cum.

— Ce și cum? m-am încruntat.

— Vorbești serios acum? spune el, uitându-se perplex la mine. Aștept să faceți una alta.

Stomacul mi-a executat saltul în  gol.

— Poate că nu.

El scoate un chițăit, care-mi aduce un zâmbet crispat pe față.

— Și pariez că sărută nemaipomenit.

Dacă ar fi să judec abilitățile lui Diamond de a fermeca, pot spune că era de ajuns să privească cu acei ochi întunecați, ca să-mi pierd mințile și să-l las să-mi vadă chiloții și.. Stop!

— Și ca să te determin într-un fel să mă suni și deși știu că nu ai nevoie de lucruri scumpe, ca să fii frumoasă, continuă Colton, scrutându-mă cu privirea, vreau să le ai oricum.

— Nu înțeleg, îi răspund deschizând portiera mașinii lui decapotabile. Ce facem?

Dar Colton ocolește deja mașina și ajungând în dreptul meu, îmi oferă mâna să mă ajute să cobor. Ies afară pe trotuar și ochii îmi sunt atrași de imensul mall din fața mea.

— Colton! exclam eu, cu privirea ațintită asupra clădirii.

Obișnuiesc să trec des pe lângă el, dar nu am intrat niciodată.

— Hai, vino! îmi cere el, aruncând cheile mașinii unui valet.

Văzându-mi reținerea, mă trage după el și mă opresc în fața ușilor, gâtuită de emoții.

— Nu cred că.., încep eu șovăitoare.

— Ce e?

— Nu trebuie să faci asta, Colton.

El mă trage spre el și mă privește.

— Gloria, te-am văzut cum privești fetele cu țoale scumpe pe ele și oricât ți-aș repeta cât ești de frumoasă, nu pare să înțelegi. Așa că, mă gândeam cum să-mi fac cea mai bună prietenă să se simtă frumoasă. Și îmi doresc din tot sufletul să fac asta.

Zâmbesc cu obrajii îmbujorați; știu că familia lui Colton e înstărită, însă ideea că ar cheltui bani cu mine, mi se pare incomodă. Cu toate acestea, privirea îmi e atrasă de magazinele de renume și mă întreb ce se află dincolo de acele uși.

— Știi ceva, voi accepta, dar îți promit că  într-o zi, atenție- cât de curând, îți voi înapoia banii pe care astăzi îi cheltuiești cu mine, îi zic.