Black DIAMOND

Capitolul 8

Black

În momentul în care intru în sediul central al poliției, avocatul  sare de pe banca holului și întinde mâna spre mine.

— Griff, zic.

Natalia schimbă câteva priviri circumspecte spre noi.

— Aș vrea să schimbăm câteva cuvinte înainte să-l vezi pe Diamond, îmi propune el.

La dracu'! Speram să apuc să-i spun eu asta în particular.

— Vin cu tine, face Natalia cu o grimasă.

— Neah, o să fie de durată, iubito. Mergi acasă la Diamond și te sun de îndată ce termin aici.

Văzând-o că ezită, o îmbrățișez tandru și-i șoptesc:

— Du-te. Vin și eu curând. Cu Diamond, promit.

Dă să riposteze, dar apoi cedează și aștept până o văd dispărând pe ușile de la intrare, apoi eliberez oftatul de nefericire ce mi-a stat blocat în piept de la reținerea lui Diamond.

— Griff, vreau să-i vorbesc lui Diamond, singuri momentan, am zis.

— Okay, face el și îmi anunță prezența polițistului de la intrare.

În secunda în care intru  în camera de vizită, Diamond stă la masă cu capul plecat. Binecunoscuta gheară mi se formează în piept. Când copiii mei sunt în pericol, s-a terminat. Nu mai gândesc, nu mai procesez nimic și redevin același Black din trecut: frustrat, nervos și mai mult decât determinat să înlătur pericolele din calea lor.

— Tată!

El se ridică în picioare și-l îmbrățișez scurt, încercând să-mi maschez grimasa la vederea frunții lui roșii, pe când spun:

— Ia loc, Diamond și spune-mi ce s-a întâmplat. A fost o criză de furie sau cum?

— N-a fost o criză de furie, îmi spune. Jonathan făcea pe dobitocul cu fata asta.

— Aha, zic și nu pot să nu continui:

— Vom discuta imediat despre bătaie, dar, mai întâi, vreau să-mi spui:  o placi?

Mă privește.

— E.. surprinzătoare.

Un răspuns atipic, care mă intrigă.

— Surprinzătoare? Ce înseamnă asta?

El se gândește o clipă:

— Doar..nu e cum mă așteptam să fie.

— Și cum ar fi asta?

Nu știu exact de ce insist cu asta, cu excepția faptului că văd ceva în fiul meu, care îmi amintește de mine. Și mă sperie.

— E retrasă, nu cade pe spate la vederea mea.

— Stai așa, ai mai văzut-o anterior de faza din club? zic.

— O singură dată, dar conjunctural.

— Conjunctural, zic și-mi frec bărbia gânditor.

— Nu vrei să știi, a fost ceva prostesc, continuă el.

DIAMOND

Îi susțin privirea și știu că mă crede, doar că mai e ceva acolo: îngrijorare? Cu siguranță. Nu cred că în viața asta, și nici în viitoarele, nu aș fi putut avea un tată mai bun. Sigur, nu poate fi încadrat în tiparul taților pe care-i regăsim în cărţi. Dar e perfect pentru mine în imperfecțiunea lui. Nu doar pentru mine, ci și pentru Ben. A fost acolo, de fiecare dată când am avut nevoie și nu numai, nu cu vorbe mari, doar cu cele potrivite și sincere. Cu alte cuvinte, a fost și este stânca familiei noastre și faptul că mama se trezește în fiecare zi zâmbitoare, îmi arată că și pentru ea nu se putea un soț mai bun.

Dar faptul că acum citesc în ochii lui, pe lângă îngrijorare, și teamă, mă rupe în două. Urăsc să-i fac asta, să le fac asta. Știu cât de mult au suferit amândoi în trecut și merită mult mai mult, decât un sejur liniștit pe an în doi.

— Se poate? zice Drake întredeschizând ușa.

— Da, intră, îi zice Black.

Drake se apropie și mă îmbrățișează scurt, zâmbindu-mi.

— Trebuie să discutăm câteva lucruri, zice el.

Fără tragere de inimă ne așezăm pe scaune. Tata se cufundă și el, cu o mișcare rigidă, în fața mea.

— Înțeleg că detectivul ți-a adus materialele, îi zice tata.

— Am discutat cu procurorul-șef și cu detectivii responsabili cu cercetarea cazului, începe Drake.

Știam deja că informațiile erau mai mult decât sigure și precise. Drake avea o minte foarte ascuțită pentru cazurile legislative și se întâmplă adesea să-i atragă atenția asupra unei perspective noi, atunci când un caz se dovedea dur și direcția în care se îndrepta, nu putea să conducă decât spre un final deslușit. Își îndreaptă privirea spre mine:

— Cât de bine o știi pe fata asta?

— Nu o cunosc, zic.

Fața lui Drake devine gravă.

— Gloria Solis tocmai și-a depus declarația la procuratură în prezența prietenului ei, Colton Hide.

Cu toții așteptăm continuarea:

— Pe scurt, a declarat că v-ați lovit reciproc, dar că tu ai început scandalul.

Urmează o tăcere lungă, în care cu toții mă privesc..surprinși? Nu știau că și eu sunt la fel de.. dezgustat?!

— Jonathan a afirmat imediat după declarația ei, că nu are pretenții morale și materiale din partea ta, că își cere scuze pentru comportamentul deplasat și că totul a fost doar un incident izolat.

Mai departe nu aud nimic.

A declarat că eu am început scandalul?

— De ce dracului ar face asta? am zis cu voce tare.

— Cine? Jonathan? zice Drake. A scăpat cu avertisment de la liga sportivă pentru scandal, căci astfel ar fi fost suspendat și judecat de ligă. Știi doar că boxiorii nu au voie să se implice în lupte stradale.

— Eu ziceam de ea, am zis.

— Ai fi surprins că pentru bani? îmi zice privindu-mă lung. Am aflat de la avocatul tău, că de fapt Jonathan a avut un comportament deplasat față de ea și că..

—  Crezi că a luat bani în schimbul declarației? am zis.

— Mai mult decât atât, e posibil ca totul să fi fost o înscenare. Cântecul dedicat ție, filmările care au dispărut. Sigur că s-a și folosit de Jonathan care a agasat-o, dar credem că da, ți-a fost întinsă o capcană, încheie detectivul lui Drake.

— Cauțiunea ți-a fost acceptată, continuă Drake, într-o jumătate de oră va fi redactată. Rămâne să dai declarația și apoi să rezolvi cu liga de fotbal.

— Am fost suspendat, am zis.

— După ce ajungem acasă, mă întâlnesc cu președintele clubului, îmi zice tata.

Și da, nu era dispus să negocieze cu capul plecat. Nu mă încălzește cu nimic, mai ales că nu-mi place să pierd, în niciun caz să fiu trădat. Puteam să pierd în felul ăsta? Nu îmi plăcea, dar o puteam face. Toate dovezile conduceau spre asta. Dar să-și bată cineva joc de mine, să mă ia peste picior, să mă trateze ca pe-un prost, așa cum făcuse fata asta, era de neconceput.