Black DIAMOND

Capitolul 16

GLORIA

Străbatem drumul de întoarcere spre apartamentul bunicii într-o tăcere stânjenitoare. Am vorbit fără substanță și asta în prezența lui Cole, care se pare că a fost tot el cel care a întreținut atmosfera, de atunci și până acum încărcată. Dar de ce? Pe bune dacă reușesc să înțeleg. Totul mergea bine, poate prea rapid și prea intens, până la sosirea lui Cole..

Nu, de fapt propunerea sau întrebarea dacă eu aș lua parte la reuniunea familială...a stricat totul? Diamond a spus că da, dar acum pare că s-a răzgândit. Nu că  l-aș blama. Nu mă subestimez, nu mă subapreciez, dar trebuie să recunosc și să accept diferențele noastre sociale. El pare să nu le ia în seamă, sau poate că lipsa mea de experiență își spune cuvântul și visez prea frumos? Tot ce e posibil, dar simt că am dreptul să știu. Măcar atât.

Dacă acesta era finalul, măcar să mă asigur cu subiect și predicat și din gura lui. Dau radioul ceva mai tare și simt un nod în stomac. Amintirile îmi cotropesc gândurile- îl văd din nou dezmierdându-mi urechea cu buzele. Îi simt încă mâinile pe trupul meu. Apăs butonul radioului și închid muzica cu un gest aproape mânios. Știu foarte bine că ceea ce ar trebui să fac e să-mi iau rămas bun, să-i mulțumesc pentru seara frumoasă și să rămân în camera mea să învăț pentru examene, dar acum aleg altă cale-cea a confruntării.

— Crezi că a fost o greșeală să spui că voi lua parte la reuniunea ta familială? Vreau să te aud spunându-mi-o în față.

— Nu, îmi răspunde, aruncându-mi o privire peste umăr.

— Și-atunci de ce ești așa acum? Distant, tăcut..

Se întoarce spre mine.

— Nu sunt potrivit pentru tine, îmi răspunde de parcă asta ar explica totul.

Pufnesc în  râs.

— Nu gândeai asta în această seară.

Vreau să înțeleg, de aceea insist.

— Voi ajunge să te rănesc.

— Ce vrei să spui cu asta? Crezi că sunt vreo naivă care se agață de prima celebritate, pe care o întâlnește și e incapabilă să-și asume lucrurile ca atare..

— Nu e vorba de asta, mă întrerupe oarecum obosit și resemnat.

— Vreau să știi că nu sunt fragilă și știu foarte bine să aleg lucrurile ce mi se potrivesc și ce nu, îi răspund uimită de propria-mi siguranță.

Clatină din cap.

— Cel mai bine ar fi să stăm departe unul de celălalt.

— Tu ai început chestia asta, ai insistat. Și eu am riscat și acum vreau să..

Mă opresc.

— Să..? întreabă.

— Nu, nu știu.

Mă privește cu buzele depărtate, de parcă mi-ar citi gândurile.

— Nu vreau să te rănesc, Gloria. Chiar nu vreau.

— Și atunci ce vrei? întreb uimită de propriile-mi vorbe.

— Te plac, Gloria, dar pe de altă parte sunt lucruri pe care nu le știi, țin de mine. Nu vreau să-ți distrug visele.

— Pentru că trăim în lumi diferite?

— Nu. Nu, întărește privindu-mă. Cum am spus, sunt lucruri ce țin de mine și faptul că te văd determinată să reușești în viață, să ai grijă de familia ta..pur și simplu..știu că nu trebuie să fac asta.

— Nu crezi că decizia ar trebui să-mi aparțină? Că sunt destul de matură să știu ce vreau.

— Da, știu. Și tocmai asta mă incită la tine, știi exact ce vrei de la viață.

Declarația lui mă face să mă simt ușor stânjenită, de parcă aș fi previzibilă și responsabilă. Lipsită de atracție și mister.

— Pornești de la premisa că relația ar fi din start un eșec, zic și  nu-mi vine să cred că pledez pentru o relație care nici măcar nu există.

— Uite, începe el cu o voce groasă și ridicată, eu nu am mai avut relații până acum. Doar cele ce țin de-o seară și care implică mult sex.. Doar sex.

— Și astfel nu vrei să-ți asumi riscul unei relații?

Pledoaria mea pare demnă de Colton, poate și de Jessie. Eu nu mi-am asumat niciodată riscuri și acum par avocatul riscurilor. Îl rog pe Diamond să și le asume. Cred că mi-am pierdut mințile.

— Asta vrei? Să-ți asumi riscul unei relații cu mine, deși pornește de la premisa că e sortită eșecului?

Rămân fără suflare. Înainte să găsesc o cale să ocolesc răspunsul, îl văd oprind motorul mașinii și aplecându-se spre mine. Îmi cuprinde maxilarul cu degetele și își contopește buzele de ale mele. Rămân împietrită pe loc, incapabilă să reacționez.

Dar, încetul cu încetul mă pierd în imperiul sărutărilor lui lacome și îi răspund cu aceeași intensitate. Inima îmi bate năvalnic în piept, simțind cum degetele îi alunecă duios de pe obraz pe gât și își retrage mâinile înainte de a ajunge mai departe, lăsându-mă să mă scald într-un mare gol.

— Nu mă frâng așa ușor, îi zic văzându-l că pare să-și ceară scuze că și-a pierdut controlul.

— Știu, dar pur și simplu e mai bine așa, zice, neclintit ca o stâncă.

Îmi simt gura uscată. De când mă știu, am avut un control asupra vieții mele, să merg pe drumul pe care mi l-am conturat. Nu încearcă să mă oprească, pe când cobor din mașină, dar îl simt privindu-mă în timp ce străbat trotuarul spre bloc. Intru ca o furtună pe ușa de la intrare, fără să privesc înapoi, cu ochii scăldați în lacrimi. Aerul rece al nopții îmi acoperă trupul încins că o mantie întunecată. Și poate e mai bine așa. Trupul mi-a fost dezmierdat de atingerile sale. Și nu va mai fi niciodată.

***

M-am trezit și ceasul arată 4 a.m. Gândurile refuză să plece din mintea mea și îmi țin ochii închiși, înțesându-mi capul în pernă să le sufoc cumva. Știu că Diamond e diferit; e celebru și e bogat. Putred de bogat. Dar mai e ceva, e ceva acolo care-l macină și-l împiedică să-și asume o relație.  Mă întorc pe spate și-mi țintuiesc privirea în tavan. Nu e treaba mea, n-am nevoie de complicațiile lui.  Poate că așa a fost mai bine, nu s-ar fi putut din start. Dar  mă enervez din nou la gândul că el și-a închipuit că eu mă și visam mireasa lui.

Și mă doare, pentru prima dată când m-am văzut dispusă să-mi asum o relație, în adevăratul sens al cuvântului, mi s-au tăiat aripile. Și pentru asta nu pot să-l iert. Nu. N-am s-o fac. Şi n-am să sufăr pentru nici un bărbat. Aproape că am țipat, când telefonul mi-a vibrat pe noptieră. Apăs butonul verde al telefonului și nu spun nimic.

— Gloria?

Îi simt trupul la fel de încordat.

— Facem cum ai spus. Ne asumăm riscuri.

Oftez adânc în timp ce tăcerea se lasă între noi. Îi aud respirația la celălalt capăt al firului- încât pare că e lângă mine.

— Ne asumăm riscuri, am consimțit.

M-aș fi așteptat ca neliniștea să mă cuprindă odată cu acest deznodământ, însă nu-mi mai pasă de reguli și limite. Îl vreau pe Diamond.

Și, de acum, îl am.