Black DIAMOND

Capitolul 12

GLORIA

Undeva în străfundul minții mele, mi se aprinde un beculeț, că mă port ca o nesăbuită.

— O să plece, murmură Diamond, cu buzele lipite de gâtul meu.

Gâtul meu?!

— Nu mă pot ascunde..

Își ridică capul și mă privește.

— Poate că ești la duș, poate te giugulești cu vreun tip..

Intru în panică.

— Nu poți să apari așa pur și simplu și să-mi răstorni lumea..

— Îți răstorn lumea?

Văd că își reține cu greu zâmbetul și mă încrunt. Într-o clipită, îl văd îndreptându-se cu pași mari spre ușă. La naiba. Din nou intru în panică. Abia am timp să fug în baie, înainte să aud ușa deschizându-se.

— Salut, Colton. Nu-i deloc momentul potrivit, îl aud pe Diamond.

Liniște. Colt a amuțit. Ei bine, asta da performanţă. Mai că-mi vine să râd, dacă n-aș fi atât de dată peste cap.

— Eu...ăăă..vai..Diamond? Ce f-faci?La mine acasă.., se bâlbâie Colton.

— Am dus-o și mai rău. Mulţumesc.

— Aaah, face Colton, dar nu sunt sigură că pricepe ceva. Gloria?

— S-a panicat de apariţia ta. E la baie.

— Colton, vin imediat, am strigat.

Mă privesc în oglinda mare a băii și mă cutremur. Bluza mea e cât se poate de șifonată, iar părul meu pare un cuib de păsări. Ochii mei verzi par injectați, iar gura pare că tocmai a suferit o operație de mărire a buzelor. Gândurile mele caută un miracol care să mă facă să arăt prezentabilă și ..normală?

— Mi-ar plăcea să te mai invit pe la noi, îl aud pe Colt și îmi încleștez maxilarul.

— Cu siguranță, face Diamond. Mi-ar plăcea și mie.

— Mâine-seară? insistă Colt. Gloria e mai mereu pe aici.

— Știu, îi răspunde Diamond.

Colton e un om mort! Cu un suspin îmi desfac coada de păr și-mi trec pieptănul prin el. Mă întorc în living și-l găsesc pe Diamond sprijinit cu nonșalanță de perete, de parcă ar fi la el acasă. Colton face ochii mari când mă vede și apoi zâmbește.

Palmele mi se umezesc. Mă simt de parcă am pierdut controlul asupra lucrurilor, de când bărbatul acesta a intrat ca o tornadă în viața mea liniștită şi mereu ştearsă.

— Mă bucur că ești bine. Mersi că mi-ai luat coletul, ne vedem mai încolo, acum plec la sală.

Înainte de a slobozi ceva, orice pe gură, Colton pleacă. Lăsându-mă singură cu Diamond Stone. Din nou. El vine spre mine, îmi cuprinde fața cu mâinile și spune:

— Unde rămăseserăm?

Limba ta în gura mea, mâinile tale pe.. Iisuse, Gloria!

— Poftim? Nu...

Zâmbetul acela orbitor i se ivește pe față și-mi întunecă conștiința, pe când mă sărută pe obraz.

— Ești contradictorie, Gloria, dar mai bine a fost să te sărut decât să fac altceva, având în vedere frustrarea ce o am, pentru ce ai făcut.

Oare dacă aș închide ochii, visul ăsta ciudat va dispărea? Fir-ar să fie, să fii lângă el e că și cum ai fi în ring și te-ai lupta cu un boxer invizibil. N-ai știi niciodată cum să te ferești de lovituri.

— Știu că mă dau la tine dintr-odată. Și aș lăsa-o mai moale, dar cum nici tu nu o faci, pentru că nu poți, la fel ca mine.

Un alt pumn invizibil, care-mi taie respirația. Vorbește, Gloria! Spune că nu este așa!

— Nu cred că noi doi, nu e deloc o idee bună, am zis.

Mă privește în ochi și eu asist captivată, la sschimbarea care se petrece cu el. Ochii i se întunecă, i se umbresc. Dintr-odată e tulburător de frumos, dar sexualitatea e domolită brusc de faptul că-mi dau seama că suferă? Mi se strânge pieptul. Diamond e riscant în orice ipostază, dar când e profund, e și mai periculos. Mă tem că sunt prea fragilă pentru furtuna ce s-a dezlănțuit, prea delicată pentru ceea ce-l macină.

— Diamond..eu...îți jur că n-am vrut nicio secundă să-ți fac rău.

— Nu?

— Nu, nu am avut un plan cum s-a scris în presă.

— Nu-mi pare rău pentru ce-am făcut, dar nu mă așteptam să mă implic atât, zice el și eu devin și mai confuză.

Un traducător pentru Gloria, dacă se poate? Nu? Înainte de a încerca să-mi descâlcesc gândurile, se apleacă și mă sărută. Spre deosebire de sărutul neașteptat, intens de mai devreme, acesta e tandru. Are buzele ferme, convingătoare. Își trece limba peste gura mea, invitându-mă s-o deschid. Deodată se oprește și eu deschid ochii.

— Pentru că nu mai vreau să-l rețin pe Colton prea mult pe-afară, am să plec să ai timp de gândire. Până diseară.

— Diseară? am îngânat cu ochii mari.

— Da, vom ieși împreună. Și atunci aștept toate explicațiile Gloriei Solis. E singurul motiv pentru care plec acum.

Se răsucește pe călcâie și într-adevăr pleacă. Dar asta nu mă liniștește. Nici pe departe.