Capitolul 20

4.6K 357 39
                                    

GLORIA

În copilăria mea, mă întrebasem deseori cum se simte o pisică în călduri, cumva, în neştiinţa mea de copil, asociind starea ei cu durerea. Miorlăiturile, scâncetele, începuseră în urmă cu vreo două ore și deveniseră din ce în ce mai frustrante, pe când zeița mea intimă și evident desfrânată, ajunsese să țipe asemenea unei pisici în casa familiei Stone în care mă aflam.

Mulțumesc, viață că mi-ai însuflețit metafora vie, prin modul în care mă simt. Durere..Frustrare.
M-am întors pe burtă, pipăind orbește după o pernă, pe care să mi-o pun pe cap, să estompez gălăgia...hormonii. Sau să mă sufoc pe mine însămi. Nu mă hotărâsem încă. Intrasem în camera de oaspeți în urmă cu mai bine de două ceasuri și nu reușisem să dorm niciun minut. Am fost dată peste cap de această cină, care a decurs mai bine decât aș fi crezut vreodată şi, odată băgată în pat, m-am holbat la tavan, de parcă secretul tuturor problemelor mele ar fi stat acolo.

De ce nu mă mulțumeam doar cu seara minunată, pe care am petrecut-o în sânul unei familii gălăgioase? Modul în care Diamond mă sărutase pătimaș înainte de a ne spune noapte bună, mă lăsase în neliniște. Gata, am spus-o. De ce se oprește?

De ce atunci când simt că suntem pe aceeași lungime de undă, îl văd cum se retrage, ridicând în zid invizibil între noi? Enervată, m-am trântit pe spate și am aruncat cearşaful de pe mine. Era unu noaptea, iar eu eram perfect trează și frustrată. Foarte, foarte frustrată. Dar cele mai multe bătăi de cap mi le dădea felul în care Diamond fusese atât de drăguț la cină, atât de tandru și grijuliu și faptul că eu știusem fără urmă de îndoială cât de ușor aveau să se transforme toate acestea în sex.

Fusese încurajator, spunând tot ce aveam eu nevoie să aud, dar fără să forțeze, fără să ceară mai mult decât erau eu gata să-i dau. Și să fiu a naibii, era excitant..cu mâinile alea. Gura aia. Ochii aceia întunecați. Pe când m-a sărutat în seara aceasta la despărțire, am dorit să insiste, să rămână..probabil mai mult decât mi-o dorisem vreodată și ar fi fost consecința cea mai firească: eram amândoi aici, el excitat și eu pe cale să explodez. Dac-ar ști Colton, ar râde zdravăn de mine.

Diamond nu insistase. Doamne, cu asta mă făcuse să-l doresc și mai mult. Hotărând că era o bătălie pierdută, m-am ridicat din pat și am mers la fereastră. Cerul era întunecat,un cenușiu argintiu, acoperișurile sclipeau. Am numărat câțiva stâlpi de iluminat și m-am întrebat dacă ar exista vreo șansă să fie și el treaz, simțind măcar vreo fracțiune de secundă, din ce  simțeam și eu acum.

Degetele mele au atins pulsul de la gât și am închis ochii, simțind bătăile puternice de sub piele. Mi-am poruncit să mă duc din nou la culcare. Eram deșteaptă și rațională și gândeam totul în amănunt. Și totuși, mă săturasem să gândesc! Am coborât fără zgomot, încet, cu reținere până am ajuns la terasa din spate a casei, umbrită în întuneric.

DIAMOND

— Ești ud leoarcă.

Continui să mă uit spre cer.

— Da.

— E frig aici. Cred că ai înghețat.

— N-am nimic.

În mare parte chiar sunt bine. M-am obișnuit să înot târziu, după asfințit. În plus, mă simt prea frustrat să mai simt și altceva. Aud pașii Gloriei apropiindu-se de mine. Și, înainte să-mi pot ridica ochii pentru a vedea ce face, îmi învelește corpul ud cu un pulover. Parfumul ei mă învăluie și își croiește drum pe pielea și părul meu..în mine.

— Nu poți dormi, îmi spune așezându-se pe șezlongul de alături.

— Nu.

Tot nu mă uit la ea. Nici măcar nu-i mulțumesc pentru pulover.

Black DIAMONDUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum